un bărbat și o femeie

[petrut dan]

 îmi place fata asta

 vrea să mă ducă la ţară

 dar pe mine greierii mă scot din sărite

 stăm pe maidanul unde ard frunze

 nicio casă prin apropiere

 balansoare scârţâie cuvinte de epocă

 aş vrea să fiu cavaler

 să nu-i suflu fumul în faţă

 să-i dau bani cerşetorului care se ţine după noi

 vrea să fie învăţătoare dar

 eu admir inteligenţa mai puţin educaţia

 

 nu mi-am dat seama cum am intrat în mănuşile ei

 strâng degetele unul de altul şi-mi amintesc

 acum zece ani avea părul drept nu purta ochelari

 aparatul dentar o împiedica să zâmbească

 şi purta tot felul de lucruri ciudate

 era un dezastru

 dar avea sprâncene groase ca un om natural

 

 ai tu ce ai să împrieteneşti păsări

 ele te-au învăţat să fii aşa de frumoasă

 ca lucrurile care se văd prin fereastră oricât ai vrea să le

 ocoleşti

 ţi se fixează privirea în ele

 

 într-o zi cineva o să întrebe de ce fac toate astea

 ea tot nu ştie şi dacă ştie nu crede şi dacă totuşi crede

 nu-mi spune

 cărţile unde găsești răspunsuri

 

 eşti ca o ploaie care se opreşte în frunze

 exact când să-mi spui te iubesc vântul împrăştie

 sentimentele şi umple curtea de ele

 vin copii din alt cartier şi se joacă

 le aruncă de la unul la altul

 aş vrea să te conduc dar nu ştiu să merg lângă o fată

 nu am nimic pregătit dar ţie nu-ţi pasă

 mă urmezi gata să dormi şi în gară pe jos

 unul pe altul

 o să ne plimbăm cu trenul prin viaţă

 

 

 

 

[petrut dan]

Mulțumesc,

domnule Valeriu Anghel, pentru prezență și comentariul elaborat. Respect!

Amanda, ai dreptate faptele rămân în cele din urmă, cu drag!

domnule Ioan  Ușurelu, apreciez valoarea comentariilor dvs, cu stimă!

Nuța, o doamnă știe și observă cel mai bine, iar atunci când este vorba și de o poetă...!) Cu drag!

Manuela, apreciez comentariul poetic , comentezi la fel de bine cum scrii, cu drag!

Chris, mulțumesc pentru cuvintele tale sincere și calde, te mai aștept!

Lisia, am citit comentariul ca pe un poem sensibil, aproape de intim, plin de emoție și feminitate, sentimente!)

[bolache alexandru]

O poezie despre căderea în iubire... iubirea simpla așa cum e ea în diferite ipostaze. Frumos!

[Chris]

poezia are 2 planuri - cel putin asa vad eu. intr-un plan lucrurile se desfasoara in interior, gandurile care iti trec prin minte, dar celalalt nu le stie si nici nu vrei sa le stie, iar celalalt este exterior si este confesiunea facuta persoanei iubite.

intr-adevar finalul este foarte frumos, la fel ca in toate poeziile tale.

[Manuela Munteanu]

Aceeași dezinvoltură și spontaneitate artistică, regăsite sub forma unei declarații de dragoste cu totul speciale. Acest vers, ,,nu mi-am dat seama cum am intrat în mănușile ei", mi-a amintit de o celebră secvență de film, în care protagonistul îi scoate înceeeeet mănușa femeii iubite, pentru a-i săruta palma. Mi s-a părut una dintre cele mai senzuale secvențe. La fel și aici, la tine. Cu drag am citit.

[Nuta Craciun]

E parcă povestea de iubire a unui bărbat care atunci când recunoaște că ”nu ştie să meargă lângă o fată”, o face doar  dintr-o cochetarie masculină... pentru că eu cred că de fapt, știe prea bine! Și mai cred că și bărbații cochetează cu sentimentele, mai ales atunci când au la îndemână toate cuvintele și pot face cu ele, tot ce vreau ei! :)

Poezia e de nota 10 cu felicitări!! 

[Culiţă Ioan Uşurelu]

O poezie a imaginilor cu greutate. O poezie a sentimentelor puternice. O poezie inteligentă.

[Amanda Spulber]

Interesantă tema unui "te iubesc" ce nu se poate spune sau e greu de spus. Am remarcat că revine. Așa cred și eu: că e foarte greu să spui "te iubesc" atunci când iubești cu adevărat, mai ușor o faci prin fapte decât prin vorbe.

[Valeriu Anghel]

Rânduri sensibile scrise din suflet cu suflet, despre dragoste cu dragoste. Un poem care reușește să folosească o tehnică poetică elaborată pentru a exprima cele mai profunde emoții. Superb!

[Vasilisia Lazăr]

Poemul tău, Dan, e despre acel „falling in love”, care, literal, se traduce „a cădea în iubire”. De ce spun asta, pentru că nimeni nu se ridică și nimeni nu urcă în iubire. Cazi în iubire, pentru că ceva din ceea ce ești trebuie să plece. Dacă nu toată ființa ta, măcar o parte din tine ar trebui să se prăbușească. Nu vei mai fi același niciodată. Și chiar dacă, până atunci, greierii te scoteau din sărite), te trezești deodată că-ți place la nebunie cântecul lor.) Aceasta e iubirea. E mult adevăr și multă sensibilitate în acest poem. Rar (sau poate niciodată) mi-a fost dat să citesc ceva atât de frumos, atât de emotiv și atât de adevărat scris de un bărbat.

aş vrea să te conduc dar nu ştiu să merg lângă o fată

nu am nimic pregătit dar ţie nu-ţi pasă

mă urmezi gata să dormi şi în gară pe jos

unul pe altul

o să ne plimbăm cu trenul prin viaţă

Daaa, asta e iubirea... Superb!