arborele vieții

[petrut dan]

sub firul de iarbă s-a întins

amintindu-şi tinereţea

unei albine

păzeam turmele

pe câmp noaptea

în pături de lână
povesteam

fericiţi să nu ne atingem

tu la spatele meu

să mă îndrăgostesc primul

în lumina de stele cu părul

despletit şi bărbia întinsă

lângă urechea mea care asculta

asculta şi tăcea

despre dumnezeu

 

 

[petrut dan]

Alex, mulțumesc, mare plăcere, man! Seară liniștită!

Mihaela, mă bucur de prezență și semn, cu drag!

[Mihaela Popa]

un poem tare frumos, ca toate poemele tale

admirație!

[bolache alexandru]

Scurt și la obiect! Nu înseamnă că îmi place mai puțin! Se spune că dacă albinele ar pieri omenirea ar dispărea... Ai îmbinat cu iscusință acest adevăr. Cu iscusință și măiestrie!

[petrut dan]

Lisia, îți mulțumesc pentru comentariul pe măsura textului, nu vreau să folosesc aceleași cuvinte deși mi-ar plăcea tare!) Să ai o noapte de vis! My lady!) 

[Vasilisia Lazăr]

De fiecare dată, am senzația că prinzi din zbor inspirația, o vânezi și faci din ea instantaneu fotografic.

Aici avem o scriitură suplă, densă, inteligentă, senzuală și sensibilă. Ca mai în toate poemele tale, și aici, remarcabilă este tensiunea lirică, cântecul inimii este trecut prin toate fibrele, iar natura este percepută ca expresie a vieții, căreia iubirea i se integrează ca forță primordială. Superb!

Nu am să citez fiindcă îmi place totul. Iar finalul e dumnezeiesc.

[petrut dan]

Manuela, mă bucur și te mai aștept, „despre partea închinării...”, cu privire la ce m-ai întrebat, nu pot să spui, „deh, persoană importantă”!) În rest, întreaga ta natură pusă pe șotii, mulțumesc mult!)

[Manuela Munteanu]

Dan, nu mă pot abține să nu te întreb: cine s-a întins sub firul de iarbă, amintindu-și tinerețea unei albine? :) În rest, întreaga ta natură romantică este la ea acasă, desăvârșită... Mi-a plăcut mult!