De tine, moarte, nu pot să mă vindec,

În lume leacuri pentru tine nu-s;

De-aceea rabd și nu am să te judec,

Deși, prea mulți de suflet mi s-au dus.

Te știe omul încă din pruncie,

Că dai târcoale vieții pe pământ,

Și vorba ta nu face o uncie —

N-am pomenit – cuvânt fără cuvânt!

Îmi fluturi secera pe lângă soartă,

O simt pe tâmpla rece ca un fulg;

Mi-ai despicat a sufletului poartă,

Știai că eu din suflet…

Azi plouă, iubito, din mine spre tine,

cu lacrimi de vise străpunse,

mă scurg în tăcere pe streșini străine

și tremur la gânduri ascunse.

M-ai strâns între ceruri, apoi m-ai uitat,

cum uit să mai trag dintr-o pipă,

dar încă te caut, în fum ne-ncetat,

și-n zgomotul ploii de-o clipă.

Mă plouă amarnic, și nori putreziți

mustesc îmbibați de suspine,

și totuși, iubito, oricât mă eviți,

prin ploaie mă scurg doar spre tine.

Mă udă tăceri în…

Ești curcubeul meu de peste ape,

Ce ți-am ținut culorile în mâini,

De Dumnezeu să mi te știu aproape

Găsindu-ți locul între două pâini

Hirotonit în liturghii de soare

De ploile ce te-au sfințit mereu

În hoarda de culoare și candoare 

Ca pe un rob ales de Empireu

Menit să bucuri cerul și pământul,

Cu boabe-nrourate de culori

Te arcuiești de nu se mișcă vântul

Și din senin te legeni…

Crapă liniștea în lipsa ta,

Primăvara umblă parcă-i beată

Un lanț din verigă scăpăta

Pe fântâna-ochiului uscată

Drumurile ni s-au deznodat,

Nicio pasăre de foc nu zboară,

Sub ghergheful cerului brodat

Cum zburam, noi două, sirioară*!…