Ni-s triști strămoșii, Mamă, când văd că tot descrești,
Din cer, vor să strecoare sub lespezi frământări,
Ca să adune-acasă români din patru zări
Și peste arc de veac, cămașa-ți să-ntregești.
Îți sfredelesc adâncuri aceiași cruzi stăpâni
Ce-n cimitir prefac pădurile-ți bătrâne...
Rănite toate urlă: ”Deșteaptă-te, române!”
Și bobu-n spice plânge, să nu-l azvârli la câini...
Recită-n valuri Nistrul, trist ”Doina” lui Mihai,
Pe Ceremuș coboară balada cipriană,
Strămoși, sare presară pe neînchisă rană,
Iar horile-s mai triste-n sărbătoritul plai.
Azi, degete din puști ce-au tras la Mărășești,
Pe cei din diadema frunții-i amenință,
Să nu-ți mai subțieze boarea de credință
Că mândră-n dansul lumii mai poți iar să pășești!
Vrea aurul din grâne sărut de soare iar,
Sporesc ciorchinii roșii prin jertfa ce s-a scurs,
Spre zări senine zboară un tricolor recurs:
Pogoară, Doamne, pacea-n străbunii de hotar!
Pe-altița sărbătorii porți flori întunecate,
Sunt triști strămoșii, Mamă, că nurii toți îi pierzi,
Din vrerea lor vor naște la sânu-ți muguri verzi
Ce-or presăra-n destinu-ți, clipe nestemate!
Adaugă un comentariu
Un poem dramatic la zi omagială a unei țări zbuciumate prin Timp, ajunsă azi sfâșiată ca o pradă de către hiene, o zi de sărbătoare mai degrabă cuprinsă de tristețe, decât de jubilație, mai degrabă prilej de lacrimi decât de bucurie. Așa am simțit în zi de 1 Decembrie și îmi regăsesc trăirile în textul bine scris în stilul clasic al marilor poezii patriotice, chiar dacă uneori se simt aritmii la lectură, care ar mai putea fi modificate pentru mai multă fluiditate.
Un poem cu încărcătură emoțională puternică ce reușește să transmită într-un registru solemn durerea și speranța unui neam aflat între rănile trecutului și fragilitățile prezentului. Imaginile precum — strămoșii triști, pădurile „sfredelite”, Nistrul recitând „Doina” — sunt bine alese și creează o atmosferă de elegie națională. Este un poem amplu și patriotic, în care tradiția și durerea se împletesc cu un filon vibrant de speranță. Există și câteva ruperi de ritm la care s-ar mai putea lucra:
Iar horile-s mai triste-n sărbătoritul plai.
Pe cei din diadema frunții-i amenință,
Să nu-ți mai subțieze boarea de credință
Ce-or presăra-n destinu-ți, clipe nestemate!
O poezie patriotică necesară!
Să nu uităm de ce viețuim pe aici.
La mulți ani! 💙💛❤️
ION LAZĂR da COZA - scriitor
VASILISIA LAZĂR - poetă, membră UZPR
ADMINISTRATORI-EDITORI
SOFIA SINCĂ - prozatoare
ADA NEMESCU - poetă, artist plastic, membră UZPR
AUGUSTA COSTIN (CHRIS) - prozatoare
MIHAELA POPA - poetă
GRIG SALVAN - prozator, cantautor
BOLACHE ALEXANDRU - poet
MIHAI KATIN - poet
GABRIELA RAUCĂ - poetă, membră UZPR (redactor promovare media)
CARMEN POPESCU - scriitoare, membră UZPR (redactor promovare media)
Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:
1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie.
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
***
Pentru acest an, au donat:
Gabriela Raucă - 1000 lei
Burtea Corina-Elena - 200 lei
© 2026 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE