adam

[petrut dan]

am vrut să-ţi fac o poză cu

Dumnezeu

nu iese mereu

o face intenţionat sau poate uneori se

ascunde să nu-L avem decât

în suflet

voiam o amintire frumoasă

aveai părul între două barje de flori

degetele mele atingeau culmea unei furtuni

inima ta vorbea despre dragoste

cu felul ei de-a mă crește de mic

într-o zi m-a găsit mama

printre alte lucruri

m-a întrebat de ce nu stau lângă ceilalţi

m-am uitat la ea să n-o supăr i-am spus

nu mă joc împreună cu ei sunt răi şi nu-mi plac

nu m-a certat îmi văzuse îndârjirea

de-a copilări altfel

şi tata când au vorbit despre mine ştia

să-l faci la jumătatea timpului

să nu aibă nevoie de nimeni să nu-i fie dor

binecuvântarea asta o mai am pentru tine

fiule mi-a zis fiindcă mă uitase

eu desenam cercuri şi stele şi voiam să-l iert

nu pentru că mă facuse slujitorul fraţilor mei

ci pentru că mi-a scurtat zilele

într-un râu fără vărsare de sânge

îngerul

a venit citind după mine

ce cuvinte frumoase pune-le într-o carte

am vrut poza cu

Dumnezeu

între noi ca un răspuns

pentru orice credeam

că nu mă iubeşti şi nu ştiam

ce să mai născocesc cum

să-ţi arăt mai frumos

departe de ceilalți

copii numele meu este Adam şi nu sunt rău

 

uite-atât de mult

m-am îndrăgostit

 

 

[petrut dan]

Bună dimineața, Nuța, mi-ai făcut o poftă de cafeaaa, de la tine cred că vine aroma, ia, data viitoare să-mi aduci, mi s-a uscat gâtul de cât vorbesc cu voi, prietenii mei, și dacă tot am voce îmi cam pare rău!)) Se înțelege foarte bine și ai spus și frumos și poetic și convingător! Kipling gândea/simțea fix ca tine din moment ce a scris'' da, scopul meu a fost realizat, un ceas plăcut de-am izbutit să dăruiesc, copilului cu suflet de bărbat, bărbatului cu suflet tineresc'' Sunt versuri pe care le țin minte de vreo treizeci de ani și mă bucur că li se potrivesc atât de bine cuvintele tale! Duminică minunată, doamnă!

[Nuta Craciun]

Eu nu știu ce să zic că-mi place mai mult. Oare dacă zic că: ”îmi plac adulții care adăpostesc în trupul lor sufletul mare al unui copil”, se înțelege? Adică se înțelege că îmi place când găsesc asta in poezie? :)

Dan, te admir pentru cât de detașat și cu câtă ușurință și măiestrie, scrii! Aș fi putut spune la fel de bine că te invidiez, dar am și eu un copil în suflet tare gelos pe ceilalți copii din alte suflete și mai bine tac și îl menajez. 

Eu te mai citesc pe undeva... tot la fel de măreț e versul tău și acolo.  

  

[petrut dan]

Ba nu, cum să bați câmpii?! Dpmdv cititorul are libertatea și chiar îl îndemn să interpreteze cum simte  și conform educației și idealurilor sale, textele pe care le postez, așa cum un instrumentist poate să varieze pe o temă muzicală, chiar dacă pentru asta ar trebui să nu respecte partitura. Ca să nu mai amintesc faptul că cei din afară observă mai bine și pot avea viziuni mai potrivite decât chiar autorul însuși! Despre partea închinării (a visului) sper că nu „ai venit ca să ne cerți”!

-Lisia, dacă mai scrii așa, o să zic că e poezie la poezie!) Minunat comentariul, dar nu vreau nici eu să zică alții, uite comentariu la comentariu, dacă se mai molipsesc vreo doi, o să-ți trebuiască mai mult spațiu sub texte!)) Foarte bine și poetic punctat, m-ai făcut să mă simt și copil și bărbat, mai ales în calitate de proprietar a „celei mai frumoase declarații de dragoste”. Cu drag! 

[Manuela Munteanu]

Ajung să mă obișnuiesc cu poezia ta. Orice elan romantic participă dinamic alături de amintiri din copilărie. Evident, sunt simboluri. Încep să deslușesc substituirea acesta. Mama este esența irezistibilă, miracolul dragostei... ,,cu felul ei de a mă crește mic", iar tatăl este o posibilitate de a eșua printre cele două barje cu flori, ,,mă făcuse slujitorul fraților mei". Dacă bat câmpii, să-mi spui. Oricum,  pe cuvânt de onoare că azi-noapte am visat o barcă plină cu flori. :)

[Vasilisia Lazăr]

aveai părul între două barje de flori/ degetele mele atingeau culmea unei furtuni/ inima ta vorbea despre dragoste/ cu felul ei de-a mă crește de mic

Un mod inedit de a-ți exprima viziunea asupra iubirii, ceva între senzual și romantic, dar de o intensitate ridicată. Respiri, simți și trăiești întru creația Evei, rămânând tributar farmecelor acesteia. Transmiți și cititorului emoția printr-un erotism discret. Nu te pierzi în cuvinte redundante, comprimi mesajele și imaginile artistice și le dai noi valențe. Creezi o punte între copil și bărbat, o punte între iubire și inocență, pentru a-ți exprima erosul, de fapt, această idee a copilului-bărbat am găsit-o la tine în mai multe poeme, iar finalul e de un format liric excepțional, nu cred că poate exista o declarație de dragoste mai frumoasă: am vrut poza cu/ Dumnezeu/ între noi ca un răspuns/ pentru orice credeam/ că nu mă iubeşti şi nu ştiam/ ce să mai născocesc cum/ să-ţi arăt mai frumos/ departe de ceilalți/ copii numele meu este Adam şi nu sunt rău/ uite-atât de mult/ m-am îndrăgostit.

Ce cuvinte frumoase! Pune-le într-o carte! :)

Mulțumesc pentru sublim!