modigliani

[petrut dan]

atunci când lucrurile dispar în prezența
unui bibelou
cu data nașterii
faptul că adevărul mă face să plâng
nu-mi inspiră nimic
 
atunci când trebuie să curăț soba
sărut pereții  în culoarea pământului
pun lemne
și lumea fraților grimm
cucerește orice femeie care și-ar călca pe inimă
pentru mine
și iubirea ce nu se mai satură
 
atunci când mama se ceartă cu dumnezeu iar
eu greșesc
poezia care în fiecare vers își cere iertare
 
atunci când nu mă pot stăpâni să nu amețesc
de vinul parfumat din cuvintele ce îmi vin
pe limbă
precum femeile pe care un om rău intenționat mi le scoate în cale
și pe care le stăpânesc
cu prefăcută grijă și dorința de a nu-mi aduce aminte
 
atunci când îmi strig neputința de a mă îndrăgosti
la infinit
de trupul meu care se împarte ascunșilor sâni
și dacă toate femeile care mă dor
 
scriu să mă tratez împotriva uitării
și nu am aur
și nu am pe cine să urăsc 
și nu am pe cine ierta
 
ridic privirea spre turnul eiffel
niciun semn
de parcă nimeni nu mai trece pe podul săracilor
iar dragostea și-a târât stâlpul și pentru unul ca mine
îmi strig libertatea
îmi strig sufletul
cu ultimele clipe de luciditate trupul refuză
să-mi adauge zile
 
mă sfârșesc cu gândul că dragostea va ține de cald
că ce scriu va fi cândva la îndemâna iubirii
în timp ce privesc
din ce în ce mai neputincioasă
fâșia de cer dintre blocuri

 

 

[Chris]

cand am citit despre artist, am inteles de unde inspiratia. frumos omagiu!

[petrut dan]

Mulțumesc, doamnelor, Mihaela, ție pentru revenire, Lisia, pentru trebuință!)))

[Mihaela Popa]

atât de frumos încât citesc, recitesc și iar recitesc

admirație!

[Vasilisia Lazăr]

Câ la tăți ni-i greu. Așa trebuia. :)))

[petrut dan]

Alex, nu știu cum naiba, dar parcă oamenii săraci se bucură mai mult de viață decât noi, aștia bogații, care avem soare și ploi și sănătate și putere și obiective pentru viitor, dar nu suntem în stare să ne bucurăm de micile plăceri pe care fiecare zi, numai prin faptul că o trăim ni le oferă cu generozitate, omului sărac nu-i trebuie mult să se bucure sau să fie recunoscător, bogatului trebuie să-i cânți până îți pierzi glasul și tot strâmbă din nas, plus că el are impresia că i se cuvine totul și atunci cum să mai fie recunoscător și pentru ce dacă totul i se cuvine? Omul nevoiaș a învățat să trăiască cu sărăcia, bogatul este un posac căruia nimic nu-i place și excesele doar îl fac să-și uite condiția în care este egal cu cei pe care, probabil, îi disprețuiește! Și-mi amintesc acum vreun an sau doi când politicienii se plângeau că or să vină vremuri grele, nu o să avem lumină și căldură, vom sta în frig și pe întuneric, mâncarea va fi scumpă și puțină, cei din stradă, oameni simpli și probabil cu venituri mici le-au zis ''noi suntem obișnuiți să trăim așa, dar ce faceți cu generația de azi care nu a prins asemenea condiții și nu este obișnuită să trăiască în lipsuri', ăștia vă dau în cap!'' Așa că, până la urmă vorba cântecului: 

''Că bogat îi greu,

Și sărac îi rău,

Nici nu știi cum îi mai bine,

Că la toți ni-i greu''.

[bolache alexandru]

scriu să mă tratez împotriva uitării

și nu am aur

și nu am pe cine să urăsc 

și nu am pe cine ierta... 

Ooof! Ce sărac ești măi Petruț! Nici pe cine să urăști n-ai... Dar în cazul ăsta ești mai fericit ca Preafericitul. Încă o poezie deosebită!

[petrut dan]

Da ce numai Eminescu cu licențeee?!))) Noapte minunată, Lisia!

[Vasilisia Lazăr]

modiglianul?? )))))

[petrut dan]

- domnule Ioan, mulțumesc, o sărbătoare și prezența dvs aici, cu respect!

- Lisia, și mie mi-a plăcut și m-a impresionat destinul acestui uriaș pictor care și-a revendicat iubirea, arta și după moarte, un actor, Andi Garcia, monumental prin naturalețea interpretării și dramatismul firesc al felului în care și-a jucat modiglianul!))) Noapte lină!

[Vasilisia Lazăr]

Analogia eului liric cu Modigliani, acest personaj tulburător și genial care a ars asemeni unei torțe vii din a cărei văpaie (în timpul vieții, mă refer) nu a cunoscut decât arsura, această analogie m-a întristat puțin, dar am să spun că nu e decât poezie, una absolut remarcabilă, de altfel, și te felicit din inimă pentru asta! Și din nou nu citez, fiindcă aș face o nedreptate restului. Cu drag de tine și poezia ta!