ion, milenarul

[petrut dan]

pentru că eu sunt țăranul Ion
când sărută
pământul,
și-apucă de poală un înger
și-un demon, iar sfântul
privește din cer,
nu trufaș,
nici cu silă,
doar tace în el cu părere de rău
și
de milă,
nici cerșetor,
dar nici cu pistoale,
nici împărat, dar nici coate-goale,
în aur sărac, dar în morți de bogat
fără număr,

purtat-am pe-ai mei,
pe ai fraților mei și pe-ai lumii pe umăr,
și nu de folos, și nici de rușine,
prea mult păcătosul de mine
băut-am cu Domnul, cu moartea la fel,
puteam adormi doar cu fața spre El
și fără să bat mereu apa-n piuă,
visatu-m-am prunc, ziurelul de ziuă,
și toată durerea de veacuri întruna,
doar mama putea s-o aline cu mâna,
pentru că eu sunt țăranul Ion
milenar, da, țăranul
care iubește cu noaptea,
cu anul,
de parcă aș fi la o rudă
la clacă,
vorbesc despre moarte
și viață în joacă,
pentru că încă sunt Ion
cel cu stea albă-
n frunte,
bucuros de măriri
și de lucruri mărunte,
din care omul ușor sau mai greu
tot trăiește,
de la facerea lumii, țăranul din mine,
zis Ion,
veșnicește...

 

 

[petrut dan]

Bună seara,

- Mihaela, îți mulțumesc, și pentru prezență și pentru cuvinte, să ai o noapte minunată!)

- domnule Ioan, dvs sunteți o parte din țăranul care, de veacuri, a rămas, ne-a îndrumat și ne reprezintă în continuare în fața lumii prin însăși faptul că a devenit obligatoriu în cultura noastră, vă mulțumec pentru că, într-un fel, ne reamintiți și pentru că ați remarcat ceva din scrierea mea! Cu stimă!  

[Culiţă Ioan Uşurelu]

„vorbesc despre moarte
și viață în joacă,
pentru că încă sunt Ion
cel cu stea albă-
n frunte,
bucuros de măriri
și de lucruri mărunte,
din care omul ușor sau mai greu
tot trăiește,
de la facerea lumii, țăranul din mine,
zis Ion,
veșnicește...”

[Mihaela Popa]

o scriere tare frumoasă, autentică, pătrunzătoare,  un sprit liber care mâniește cu ușurință arta scrierii și transmiterii emoțiilor

Admirație!

[petrut dan]

Bună dimineața, 

- Monica, ai spus foarte multe și într-un mod emoționant, sincer, mă bucură reacția ta mai mult decât o sută de cuvinte! Îți doresc o dimineață cu soare și poftă de viață!

- Manuela, ai dreptate, toți îl cunoaștem, când am scris, o clipă nu m-am gândit că îl știu atât de bine, dar probabil toți ionii)) din memoria și din mintea mea ce și-au zis ei: ''auzi, tot ești cu ăla-n mână (pixul), fă-ne și nouă câteva cuvinte!'' Și uite-așa am ajuns noi să vorbim acum despre această cunoștință comună și să ne pară bine! Cu drag!))

- domnule Mihai Katin, un respect cu care mă îndatorați mereu, prin prezență și reacții, vă mulțumesc! Stimă!

- domnule Valeriu Anghel, apreciez observația fină și profesionistă din cuvintele dvs. Mulțumesc, cu respect!

- Alex, ma man, ne-ai lipsit, domnule care te declari Ion, să ai o zi a ta minunată, eu și Ionul din mine ne invităm la tine, nu degeaba Ion milenarul ne reprezintă pe toți!))

- Lisia, ești binevenită, uite-așa, scriem câteva cuvinte și-l bem o săptămână poate nu, dar trei zile cel puțin s-a mai văzut, măcar în povești, că tot te-ai întors la rădăcini, hai să-l întoarcem și pe Alex, doar e ziua lui și dacă nu profităm acum, atunci când doamne iartă-mă, anul e lung și uscat, nu-l mai facem și noi secetos, ideea este că-mi place de voi și am glumit oleacă!)) A, mulțumesc de comentariu, m-am luat cu vorba și aproape uitasem, doamnă, cu drag, să aveți o zi ca de sărbătoare!)

[bolache alexandru]

Și eu sunt Ion! Într-un fel toți suntem Ion sau fiii lui Ion! Dar tu ai spus-o atât de frumos!

[Valeriu Anghel]

Remarcabilă versatilitatea literară cu care care jonglați între simbolistica liricii și complexitatea mesajului.

[Mihai Katin]

este un mod autentic de a respecta ceea ce este taranul Ion, chiar daca el nu are abilitatile de a scrie un astfel  de poem, sfantul din oasele sale stie sa dea vorbelor cea mai curata intelepciune!

cu multa pretuire!

[Vasilisia Lazăr]

Un alt mod de a te prezenta nouă, cititorilor. Și ce mod original ai găsit! Cred că şi în adâncul celui mai citadin suflet fermentează un tulburel de ruralitate, care iese la lumină în cele mai autentice momente, când hainele de la oraş se destramă şi cad. Și mai cred că există un țăran în fiecare din noi. Unul veritabil, nu unul corcit. Acela despre care vorbești tu aici. Ţăranul din mine, de exemplu, pare uneori naiv şi prea neatent la mersul vremurilor. Câteodată îl cert că e prea ancorat în lucruri „învechite“, dar, de cele mai multe ori, îl las să joace în horă şi să se bucure că ştie ce să facă, şi cu mâinile, şi cu inima, şi cu capul, chiar dacă se mai întâmplă să se căiască apoi. Poezia aceasta a ta mi-a atins cele mai fierbinți coarde ale sufletului. E una care m-a întors la rădăcini. Te felicit, Dan!

doar tace în el cu părere de rău/ și/ de milă,

Recomand cu milă

[Manuela Munteanu]

L-am citit cu drag pe acest Ion, milenarul! Cu sentimentul că-l cunosc și că-l respect.

[Monica Pester]

WOW! No comment! Stai să trag aer în piept  !