panta rei

[petrut dan]

mă culc târziu mă scol devreme

în somnul meu fără de vreme

lumini ce-n umbre când să treacă

prin umbre de lumini se pleacă

în fața unui colţ  de lună

din altă viaţă împreună

un vis de apă neîncepută

prea nemişcată prea tăcută

în care stele prinse-n gheme...

mă culc târziu mă scol devreme

 

şi dacă ne-am iubi târziu

fără să ştii fără să ştiu

că timpul vine mai devreme

decât lumina să ne cheme

din umbra mea de colţ de lună

un om şi-o umbră  împreună

un fel de viaţă neîncepută

un fel de moarte mult mai scurtă

pe care-o-nvingem cu poeme

mă culc târziu mă scol devreme

 

şi chiar de nu rămâi sunt viu

ca şi lumina dintre gheme

nici dacă m-aş culca devreme

nu pot să mă trezesc târziu

 

mă culc târziu mă scol devreme

aceeaşi tu aceeaşi vreme

 

 

 

[petrut dan]

Mulțumesc, 

- Monica, fiecare cititor are felul său de a ''citi'' și de a înțelege/simți după lectură, îți mulțumesc pentru pezență și semn!

- Amanda, și-n cazul tău, la fel, important este să-ți placă, restul vin de la sine, desigur după cum ești tu!)

- domnule Mihai Katin, apreciez introspecția scurtă dar, la obiect, cu stimă!

- Aex, ai dreptate, poate fi și așa, oricum ''repetiția este mama învățăturii'' se dovedește valabilă și în cazul acesta! Man!)

- Lisia, îți mulțumesc pentru cuvinte și semnul tău, cald! Lady!)

[petrut dan]

Mulțumesc tuturor, revin peste o zi, cu drag!)

[bolache alexandru]

Am citit poezia pe nerăsuflate, ca un exercițiu de dicție. Și chiar ar putea fi un exercițiu de dicție. Un joc de cuvinte aparent banal  care însă ascunde mai multă profunzime decât lasă impresia la prima vedere...

[Mihai Katin]

şi dacă ne-am iubi târziu

fără să ştii fără să ştiu

că timpul vine mai devreme

decât lumina să ne cheme

din umbra mea de colţ de lună....este  un fragment   ce  ar parea blasfemic  sa fie separat  de restul poemului dar  are in el  acea  esenta  a curgerii  acelor  nemuriri  prin care  trece existenta noastra:iubirea  si  timpul!

cu  multa  admiratie!

[Amanda Spulber]

Nu sunt sigură ce să spun. Dacă singura constantă e schimbarea, eul liric își dorește să se opună. Și "ea" să rămână la fel. Asta e interpretarea pe care reușesc să o dau. Deși senzația e că "eul liric" a fost furat de ritm și rime și s-a jucat cu ele mai mult de plăcere, fără a dori neapărat să spună ceva.
Poate nu sunt eu în stare să pricep.
Oricum, like pentru aceste două versuri care exprimă clar procesul "totul curge":

"lumini ce-n umbre când să treacă

prin umbre de lumini se pleacă"

[Vasilisia Lazăr]

O frumoasă meditație pe tema panta rhei. Totul curge înspre moarte, dar poezia, și... mai ales... iubirea rămân pașaportul către nemurire. Câtă frumusețe dau versurilor multitudinea de jocuri de cuvinte și de sensuri! 

mă culc târziu mă scol devreme

în somnul meu fără de vreme

lumini ce-n umbre când să treacă

prin umbre de lumini se pleacă

în fața unui colţ  de lună

din altă viaţă împreună

din umbra mea de colţ de lună

un om şi-o umbră  împreună

un fel de viaţă neîncepută

un fel de moarte mult mai scurtă

pe care-o-nvingem cu poeme

mă culc târziu mă scol devreme

Un poem splendid, profund reflexiv. Și atât de cald...

[Monica Pester]

...același vis, aceeași pernă

cu moartea râzând în arenă . . .

Cam așa înțeleg eu firul.