și vine o zi

[petrut dan]

când fiecare dintre cunoscuți are un prieten

convins

că poveștile unesc oamenii

cu o singură condiție

să fie adevărate

 

înțeleptul citează din cărți

atunci când se înmulțesc banii se înmulțesc și cei care

îi mănâncă

iubirea mea zdrobește cireșe în pavilionul urechii

sunetele ating înălțimi anormale

nu că mi-ar fi teamă de ceea ce ar putea să-mi facă

îmi este totuna dacă pică din cer sau din turla bisericii

după un timp oricum voi alege să uit

 

faptul că stelele îmi arată direcția opusă mereu

din copilărie mâncam pe tomberoane voiam să fiu mare

deși mă înspăimânta sfertul de veac

pe care simțeam că nu-l voi mai trăi niciodată

singur

încerc să nu observ câte are să-mi reproșeze 

pentru că sunt mai iubit decât primul adam

obiceiul de a ţine minte tot mă împovărează

 

în fiecare duminică mă duci să văd morți

mă bucur că nu sunt ai mei dar mirosul de busuioc

mă umilește încât

urăsc florile primăvara și tot ce mai are verde

moartea sub unghii

 

îmi place să beau dar nu cum beau pământenii de parcă

nu ar avea pic de respect față de sânge

între sânii unei femei dacă rămâne un punct sărat

poți fi sigur că ai lăsat-o în viață

deși plăcerea o face să-și țină respirația

un timp

asta dacă știi să iubești

altfel ești ca poeții care scriu despre ceea ce nu pot face

indiferent că te cheamă paul emil sau

majoritatea celor care pretind că sunt

 

din punct de vedere artistic criticii ar trebui să

rămână ultimii din lanțul trofic

nimic nu împlinește mai mult decât întoarcerea la cele lumești

a unui trup furios pe trecut

în plină descompunere

mi-am găsit pomul cunoştinţei binelui şi răului

ca pe un vechi prieten şi bun

 

mi-a răspuns lovindu-mă peste picioare

iar eu ascultam așteptând să treacă furtuna

știind că dragostea mea îi va grăbi moartea

 

[Chris]

da, frumos...

[petrut dan]

Mulțumesc,

- Monica, mi-ai adus aminte de un banc: în deșert, un englez vede un alt englez și strigă la el: hei, you, la care celălalt răspunde: who. me? Dacă am râs numai eu să-mi spui!) Mulțumesc pentru cuvinte, doamnă, cu prietenie!

- domnule Ioan Ușurelu, mă bucură interesul dvs, mulțumesc, vă doresc o seară liniștită, cu respect!

- Alex, și pentru mine e o plăcere prezența ta, man, prezența și impresiile, cu simpatie!)

- Lisia, ai scris foarte frumos, ai fost și poet și critic, comentariul este clar și la obiect, astfel încât să se înțeleagă exact ceea ce ai vrut să spui, îți mulțumesc și te mai aștept! My lady!)

[bolache alexandru]

O plăcere deosebită să  îți citesc poeziile! Ai un univers liric bogat. Atinge cu ușurință atât natura cât și sânii ori coapsele femeii, adevărul ca sintagmă absolută dar și viața și moartea...

[Vasilisia Lazăr]

Versurile tale se cer de multe ori recitite, pentru a le pătrunde cu adevărat rosturile, iar reluarea aceasta induce impresia unei descoperiri continue de noi sensuri. Vădești virtuți imagistice absolut remarcabile, astfel încât discursul poetic devine gazda unor versuri și imagini memorabile, denotă un fel de bucurie a sincerității totale, descătușarea simțurilor și revenirea la natural fiind exprimate într-o deplină libertate, nu știu cum să zic exact ca să pot exprima clar ce aș vrea să spun. Am vrut să fac câteva selecții, mi-e greu... Ce mai, ești un voluptuos al cuvântului, nu știu nici asta dacă e cea mai potrivită exprimare.)

Mă bucur în fiecare zi de poezia ta...

[Culiţă Ioan Uşurelu]

O poezie solid fundamentată pe meşteşugul liric bine stăpânit, cu un limbaj poetic rafinat, profund fiindcă se vrea mai demetaforizat, dar tot mai bogat vizual şi derutant prin surpriza imaginarului debordant.

[Monica Pester]

Ca o ploaie în dunele Saharei. Unde nu te așteptai niciodată să găsești o oază. 

Ca un mormânt misterios al unui faraon aproape necunoscut, paul emil spre exemplu, în care cauți răspunsuri în hieroglife, în semne animalice cu cvadruple înțelesuri. Dar trebuie să fii arheolog cu experiență emoțională bogată ca să prinzi vreun fir al secvențelor de gândire lirică a autorului. Dixit !