domnul manchester

[petrut dan]

mă izbește mirosul de vin
ieftin
cineva strigă butelii franco domiciliu și mama intră
în panică
dacă apucă să plece o lună va găti la ceaun

mirosim a cărbuni

atunci când îți scoți ciorapii urmăresc albul de gelatină al pielii
deasupra genunchilor
presimt că trebuie să trecem peste vreo cumpănă
reală sau închipuită
de lumea asta în care ne-ar plăcea să fim numai noi și
motivele care ne fac furioși

potrivit unor izvoare visul însemna să devenim independenți
din punct de vedere
energetic
suntem generația obișnuită să ia apă cu găleata
de la cișmea
să mai pună o haină
pe umeri
simțeam plumbul acelor zile de iarnă
ce făcea soarele să pară o țară
din lumea a treia
ieșeam ca după un examen
la tehnologie
directorul îmi punea mâna în păr
uite ce copil cuminte
și dacă se tunde este și mai cuminte, nu-i așa
mă aplecam cât să nu-mi explodeze stomacul
yes, sir

trăim la fel de prost ca pe timpul lui marx
singura diferență este că urmașii lui iubesc perversiunile
dacă privesc atent aș putea găsi ceea ce caut
însă mi-ar scăpa multe lucruri
dintre care unul ar putea fi
adevărul
este că
am vrut să știu cum este să fii puternic un ceas
din acest non sens pe care timpul îl pune la dispoziție
și din care ne îmbogățim noi cei nepăsători cu iubirea

de câte ori se vorbește despre religie începea muzica aceea care
mă face
să plec capul în semn de supunere
și de părere de rău că trebuie să ascult rugăciunea părintelui
nu privi luna
este plină de demoni

mai mult decât tine nu-mi plac în casă
florile
îmi amintesc că va trebui să merg
la comemorări
realizez că moartea este ultima promisiune

oi fi tu dumnezeu dar nu te invidiez câtuși de puțin

 

 

 

 

 

[Mihaela Popa]

La poeziile tale mi-aplăcut întotdeauna cum faci legătura între idei; un vers poate râmâne cu înțeles de sine stătător apoi apare următorul care dă și alte înțelesuri și tot așa. O scriere excelentă din toate punctele de vedere, admirație, mare admirație!

[petrut dan]

Bună dimineața, 

-Manuela, mulțumesc și pentru păreri și pentru sugestii! O sâmbătă minunată!

-domnule Ioan Ușurelu, apreciez prezența și comentariul generos, îmi doresc și eu, cu stimă!

-domnule Mihai Katin, aveți gusturi deosebite, ca și felul în care comentați, respect!

-domnule Valeriu Anghel, vă mulțumesc și vă mai aștept în pagina mea, aprecieri!

-doamna Cornaciu NicoletaRamona,  mă bucur dacă v-a plăcut, tristețea este și ea un fel de virus cu care trebuie să ne obișnuim, parcă umorul nu este atât de profund și nici prolific! Cu drag!

-Alex, ma man, da merge un grog pentru insula asta plină de ceață, la ce le-o fi trebuit nemților!))

-Lisia, ai dreptate, frumos adus din condei în apărarea iubirii, nu cred să rămâi tu vreodată fără cuvinte , mai degrabă ai vrut să mă provoci să scriu eu mai mult!)) Să ai o sâmbătă-sâmbătă! Cu drag!

[Vasilisia Lazăr]

Suntem martorii unui timp în care vechile statui s-au prăbuşit şi noile statui încă nu s-au înălţat. „Mierea” noului sistem ne-a fost servită cu o mare cantitate de fiere, așa că, până să-i simțim dulceața, momentul nostru a trecut. Dar între naștere și moarte mai e ceva. Ceva care face viața suportabilă. E iubirea. Singura floare care nu amintește de moarte.

mai mult decât tine nu-mi plac în casă
florile

îmi amintesc că va trebui să merg
la comemorări
realizez că moartea este ultima promisiune

Finalul e magistral. 

Aproape de fiecare dată când te citesc, se întâmplă să rămân fără cuvinte, probabil le-ai confiscat pe toate, domnule Poet...

[bolache alexandru]

O poezie pe alocuri ermetică cu metafore subtile în care atingi efemeritatea existenței și inevitabil promisiunea morții... O poezie postmodernistă cu aromă britanică.

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

O poezie  meditativă, ce reflectă realitatea sumbră. Versul " oi fi tu Dumnezeu dar nu te invidiez câtuși de puțin" este de o tristețe pătrunzătoare 

[Valeriu Anghel]

O scriere puternică, purtând o amprentă unică – originalitate, forţă şi vitalitate. Felicitări!

[Mihai Katin]

ieftin
cineva strigă butelii franco domiciliu și mama intră
în panică
dacă apucă să plece o lună va găti la ceaun

mirosim a cărbuni  acest   suprarealism  nu ne face  sa aplaudan ,sa exclamam :o,ce frumos ! , nu acesta este rostul  lui ,trebuie  sa ne muscam buzele ,sa  ne  fie  putin teama  ,sa ne  obsedeze  imaginea acelei  mame  indiferent  din ce  generatie  ne  coboram avem  nevoie  de acel  sambure  de  nebunie  a adevarului din  aceste versuri:

de câte ori se vorbește despre religie începea muzica aceea care
mă face
să plec capul în semn de supunere
și de părere de rău că trebuie să ascult rugăciunea părintelui
nu privi luna
este plină de demoni..... eu  totusi  prefer  Londra ,ma  lasa sa o  dezbrac  de apusurile  acelea   dinspre  iarna si  atunci  imi  este chiar cald  in  aceasta  ultima  glaciatiune   vestica...

cu  multa pretuire!

[Culiţă Ioan Uşurelu]

Imagini electrizante, de un impact emoțional la care nu poți rămâne indiferent, și un final absolut memorabil. De poezia dumitale se va mai auzi.

[Manuela Munteanu]

Atmosferă apăsătoare, englezită, cu smog și fum, pretext al punerii în cuvinte a unor angoase ale tale. Interesantă trecerea de la o strofă la alta, aduci noutăți și îndemni cititorul să citească, să mai dorească. Finalul este curajos. Sincer, mi-au plăcut mai mult primele două poezii, pe care le-ai tot schimbat, într-o succesiune numai de tine știută.  În special prima, cea cu rimă. Ai folosit acolo niște asocieri de cuvinte extrem de curajoase, puternice, cu impact. Poate o vei readuce...