zeghe

[petrut dan]

azi nu te salut generație-n blugi

și-mi este totuna de cum ai s-ajungi

nici nu te-oblig cu victorii înfrângeri

cu zile de post minciuni sau constrângeri

 

de parcă doar eu aș putea să mișc piatra

din care scot apă și mama și tata

de parcă doar eu mi-aș întoarce cuvântul

așa cum ne-nghite la moarte pământul

 

dar până atunci mă jur să iubesc

cu tot ce-am mai bun și mai rău omenesc

să nu-mi văd părinții cu anii cu viața

să-mi caut sfârșitul în zaț dimineața

 

când chipul tău blând deschide-o fereastră

spre coasta aceea măiastră a noastră

din care nu curge nici lapte nici miere

și doar cine cere e viu și nu piere

 

de parcă din sânge ai pus sare-n vin

să văd dar să nu știu decât prea puțin

morala stufoasă cu care biserici

ar arde de vii Parisuri. Americi

 

și-ar pune pe frunte însemne oculte

din neamuri supuse cu rugi și insulte

o dată și-un timp un timp și-ncă-o dată

ce-ar fi Dumnezeu să fie și fată

o dată un timp un timp și-nc-o dat'

ce-ar fi și iubirea să fie bărbat

 

azi nu te salut generație-n blugi

și nu mi-e rușine cu aripi în dungi

 

[petrut dan]

Bună dimineața, hai că vă începeți ziua cu mine, dacă , vă închipuiați că scăpați!))

-Manuela, am  înțeles ce mi-ai scris și mă bucur de orice interes, emoție sau curiozitate ți-au trezit versurile, asta cred că este dorința oricărui autor să-l implice pe cititor în demersul său artistic , să râdă cu el, să plângă cu el, sau de ce nu să strige împreună cu el împotriva oricărui lucru cu care autorul nu este de acord... și să descopere lucruri noi, lumi noi și orice ar crede că este de folos din actul respectiv care să-i facă viața mai frumoasă și trecerea timpului mai plăcută! Cu drag!

-Mihaela, și eu te admir pentru artistul care ești și mă bucur că suntem colegi pe Însemne! Cu drag, și pentru tine!

-Lisia, iar eu, dacă ar fi cazul, aș cita comentariul tău plin de căldură și conținut, pe care o să  mi-l pun undeva aproape și, dacă cineva nu o să mă creadă, o să-i dau cu el peste nas!)) Dacă am cu ce să mă laudddd!!!)) Sentimente!

[Mihaela Popa]

toată scrierea e minunată dar,  aici m-ai topit:

"dar până atunci mă jur să iubesc

cu tot ce-am mai bun și mai rău omenesc"

două împerfecțiuni fac cea mai perfectă echipă

admirație!

[Vasilisia Lazăr]

Ce frumos! Nu aș interveni cu nimic în acest întreg, fiindcă eu consider că dincolo de aparențe, există un liant. Zeghea din titlu are o simbolistică aparte. Și are legătură cu începutul și finalul poemului.

Te citesc de mai mult timp și, la fiecare poem, am senzația că la tine toate îți vin dintr-o suflare, că anumite imagini pe care le creezi sunt rodul unei acțiuni neprevăzute. Parcă îți treci cititorii prin tot ce treci tu, îi determini să trăiască alături de tine verva, extazul, melancolia și sentimentalismul care te caracterizează. Ce fastuasă deschidere a imaginarului poetic!

A fi poet înseamnă a atinge inefabilul şi a putea împărtăşi şi celorlalţi bucuria acelei atingeri. Iar tu ești poet.

Și parcă aș cita trei strofe, dar nu le citez.) Felicitări!

[gabriel cristea]

Dane, nu sta-n loc de mine! Comentariile mele nu obligă pe nimeni la reciprocitate. :) 

[Manuela Munteanu]

Neapărat se cuvin niște explicații. :) Când am spus ,,simboluri ce nu au legătură cu poezia", m-am referit strict la pseudo-dialogul tău cu generația în blugi. Pe acesta nu l-am înțeles. Dar, repet, poate are o simbolistică aparte pentru tine. Doar că cititorul din mine a fost derutat. Cât privește trimiterile spirituale, să știi că le-am gustat pe nerăsuflate,  le-am citit și răscitit,  drept dovadă le-am păstrat în versurile selectate de mine și nici n-au suferit vreo modificare. Au fost pentru mine o neașteptată digresiune, dar de o profunzime ce numai intuiția de dincolo de spirit o poate avea. Nici nu știi ce adevăr absolut ai scris acolo. Sau poate știi...

Când am spus că mi-aș dori sa văd ,,aici" o poezie de dragoste,  m-am referit la aici, pe Însemne, nu aici, pe pagina ta. Să nu încurcăm împărățiile, mai ales că n-au fost cerute... :) Dar dacă cumva te-am stârnit, spor la treabă! Uite cum mă stârnești tu să scriu mult prea mult! La bună reîntâlnire!

[petrut dan]

Gabi, te salut, prietene, îți mulțumesc de vizită, sper cât de repede să ți-o întorc!O zi cu spor, my friend!

[petrut dan]

Mulțumesc, Manuela, îmi place comentariul tău, și chiar dacă ai folosit mai multe cuvinte, te-am înțeles perfect, nicio ambiguitate! Îți dai seama, ar fi culmea tocmai eu să mă plâng pentu faptul că ai scris mai mult!) Dincolo de amabilități să trecem la ce știm noi cel mai bine adică la ''răutăcisme''!))  Ai schimbat după cum ai simțit și eu nu pot decât să mă bucur atunci când cititorul simte nevoia să contribuie după cum îl îndeamnă starea creată de text, înseamnă că am ajuns la inima lui care a trimis impulsuri spre minte, care, la rândul ei, a început să inoveze! Perfect adevărat!) În legătură cu acele simboluri sau trimiteri spirituale, pentru mine biblia e cea mai frumoasă carte de dragoste scrisă vreodată și îmi face plăcere atunci când ceea ce scriu își găsește pe undeva corespondențe, asemănări sau semnificații!)) Îmi ceri un poem de dragoste, dar de ce nu ceri toată împărăția?)) că așa i-a răspuns Solomon Bat Șebei atunci când aceasta i-a cerut pe Sunamita de soție pentru Adonia, ...Zâmbesc, dar ai dreptate să ceri, o să știi când voi scrie, fără simboluri, trimiteri sau alte ruperi, nu știu dacă o să alunge norii sau să întoarcă din drumapele, dar mă voi strădui ca „gândurile să nu mai rupă rândurile”! Îți doresc o zi frumoasă, și eu vorbesc cu tine mult, deci...))

[gabriel cristea]

Un sincretism liric ce dă forță de exprimare și multă substanță poeziei. 

[Manuela Munteanu]

pân' am să plec, mă jur să iubesc

cu tot ce-am mai bun și mai rău omenesc

să nu-mi văd părinții cu anii cu viața

să-mi caut sfârșitul în zaț dimineața

 

când chipul tău blând deschide-o fereastră

spre coasta aceea măiastră a noastră

din care îmi curge și lapte și miere

din care îmi dai, dar tot ți-aș mai cere

 

de parcă din sânge ai pus sare-n vin

să văd că e mult să cred că-i puțin

morala stufoasă cu care biserici

ar arde de vii Parisuri. Americi

 

și-ar pune pe frunte însemne oculte

din neamuri supuse cu rugi și insulte

o dată și-un timp un timp și-ncă-o dată

ce-ar fi Dumnezeu să fie și fată

o dată un timp un timp și-nc-o dat'

ce-ar fi și iubirea să fie bărbat

Nu este o corectură, sau un reproș. Este modul în care aș vedea eu poezia ta. Știu, i-am schimbat sensul, dar... ori suntem bărbați,  ori nu mai suntem? Îmi doresc să văd aici o poezie de dragoste scrisă de un bărbat. Dar una așa, de să rupă vadul apei și cursul norilor. Sincer, nu înțeleg de ce amesteci niște simboluri, care pentru cititori nu au legătură cu poezia de dragoste. Or fi având pentru tine... Uite! Este foarte posibil să ai acolo, în inconștient, o sămânță de dezamăgire,  pe care tu o extrapolezi în poezie. Cu cele mai bune intenții, cu toată prietenia, te provoc să scrii cu sufletul, nu cu mintea! Scrii FOARTE bine, dar focalizează-ți trăirea doar într-un singur loc în poezia de dragoste.  În celelalte,  dimpotrivă,  umblă nestingherit,  pe unde dorești! Hai, că mai vorbim. Am spus, oricum, prea multe. Noapte bună!