Autostop până în iad

[Calin Tina]

Pe cărări de iarbă ce sfârâie a păcat
rătăcită prin mine
încerc să regăsesc calea sensul
mă izbesc de un surâs
face reverențe
în fața plutonului de execuție

lumea de dincolo de mine
scoate la mezat
falange contorsionate
scotocesc după suflete intrate în moarte clinică
zile mutilate de culoare în care tu mi-ai cusut gura cu sforile disperării
aici miroase doar a prelegeri despre bani și sex
mai puternic sau mai slab alcoolizate
iar viața
viața a uitat să-și scuipe în sân!

străin prin mine
aduci în față ochilor
(în indolența bălților din mahalalele sorții )
prea multe oglinzi
oglinzi frânte
multiplicare până la infinit
a unui paravan
în spatele lui liliacul a înflorit orb

nu vrei nici călăuză să fii
să vopsești visele în culori țipătoare

dimineți dezarticulate
în care ibricul a înțepenit pe foc
verși toată băutura din tine
veninul îl bagi sub preș
provizii pentru o viață
nu vrei nici să mă iei cu tine
ți-aș ține de urât o bucată de drum
i-aș duce un buchet de liliac ei
iar apoi aș face autostopul până în iad

[Chris]

un tablou gri, pe ici pe colo culori tipatoare. frumos! 

[Vasilisia Lazăr]

Un poem puternic și neliniștitor, care explorează alienarea și dezintegrarea interioară într-un limbaj brutal și imagini incisive. Tema rătăcirii și a căutării de sens este redată cu autenticitate, iar finalul lasă o senzație apăsătoare, dar memorabilă. E un text dur, fragmentat, foarte contemporan, un text care te zguduie. Are acea sinceritate crudă, fără menajamente, care te obligă să stai puțin cu tine și să reflectezi. Vă felicit din tot sufletul și mă bucur mult că sunteți pe Însemne!

[Calin Tina]

Vă mulțumesc pentru timpul acordat și mă bucur că ați simțit nevoia să mi scrieți un comentariu. 

[Stanescu Valentin]

La început de drum care se cheamă viaţă e prea multă tristeţe îmbrăcată în metafore subtile iar dincolo de acest acum şi aici este şi mai multă tristeţe...

[Mihai Katin]

foarte  trist acest poem al nesperantei,sau poate:

viața a uitat să-și scuipe în sân!