Ajunul Crăciunului

[Dacu]

În vatra veche focul iarăși joacă,

Sclipind în ochi de prunci nerăbdători,

Iar gerul aspru pare că se-mpacă

Cu lumea-ntreagă, sub un cer de flori.

Pe geamul înghețat, în mii de stele,

S-au zugrăvit păduri de-argintul viu,

Iar vântul cântă basme printre ele,

În ceas de seară, tainic și târziu.

Miroase-a brad și-a pâine caldă,

Și-a Vestei Minunate... de la-nceput,

În prag colindele în cor se scaldă,

Chemând un timp ce-n suflet l-am pierdut.

Din cer coboară liniștea deplină,

O stea răsare mândră la fereastră,

Ca să vă umple casa de lumină

Și bucuria-n viața Dumneavoastră.

Să ningă blând peste tăceri uitate,

Cu magice sclipiri de nea și vis,

Crăciunul să vă dea pe săturate

Tot ce în suflet tainic... pur ați scris!

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

O urare frumoasă de Crăciun. 

[Grig Salvan]

Un tablou vivant amplu și bogat, magic și viu colorat, care cuprinde tot farmecul și toată atmosfera sărbătorii de Crăciun. Prozodie frumoasă ca un colind, mulțumim de urarea din final!