Vrabia și porumbelul

[Ada Nemescu]

Motto:

Vreau să fac cu tine ce face primăvara cu cireşii.  - Pablo Neruda

În primăvara asta cu păpădii în floare

Spălată de ploi fine și urme de răcoare

Se-aude ciripit zglobiu, ca de copii -

Auzi, auzi, auzi... Ce diferență poate fi,

Dintre o lene contemplativă

Și o hărnicie trândavă?!

Se întrebau pe-o creangă stând

Un porumbel și-o vrabie – în coadă.

Așa filozofie n-ai fi crezut vreodată!

Își ciripeau pe rând argumentații

Servind pe rând multe elucubrații...

Fiind micuță și colorată mai discret,

Cea vrăbiuță avea un aer de ascet...

În alte ipostaze, o gureșă de fel,

Acum privea în zare și îl lăsa pe ...el

Frumosul ei amic, numitul – porumbel.

Penajul lui mai proaspăt, cu pene mai de soi

Cum rar vedeai, parol, pe-aicea prin zăvoi.

Din ciocul înălțat spre salcia-nverzită

Își așeză cu stil o pană... aurită:

• Am auzit surată și cred e-adevărat

Că munca-nseamnă viață,

Și nu ce-ai adunat…

Că zboru-n libertate e important acum

Că timpul n-are trup, văzduhul e doar fum…

Cum se zbârlește-amica, de vrabie vorbesc,

Sătulă de discuții în graiul păsăresc.

• Amice-am amorțit pe crengile de-alun

Mai bine să zburăm spre un copac mai bun

Spre teiul cu renume din parcul cunoscut

Te rog să mă-nsoțești, de mult am vrut să-ți spun…

Acolo o să-avem ce n-am visat vreodată,

Un trai mai autentic ca lacrima de …fată

(eu nu-mi bag pana-n foc :) – așa a fost odată…)

[Ada Nemescu]

Mare dreptate ai, Denisa.

În funcție de circumstanțe, putem să fim și una, și alta...

Este o luptă să ne păstrăm sinele intact, aproape imposibil,

uite ce războaie și "războaie" în jurul nostru...

Mulțumiri pentru comentariu, aDa

[Denisa Curea-Popa]

Sunt momente când e nevoie să fii porumbel... să te oprești, să contempli, să încerci să înțelegi sensuri mai largi și sunt momente când e bine să fii vrabie. Să alegi să te miști, să cauți „copacul mai bun”.

Cu bucuria lecturii, te îmbrățișez! 

[Ada Nemescu]

Onorantă trecerea ta, dragă Lisia. Viața, libertatea, setea de avuție a unora și peste toate, timpul neiertător.

Nouă, ne rămân poeziile! aDa

[Vasilisia Lazăr]

Un poem cu tentă alegorică și filosofică, în care dialogul dintre vrabie și porumbel devine prilej de reflecție asupra vieții și libertății. Tonul ludic și imaginile vii dau farmec textului, iar finalul păstrează o notă de candoare și visare. O poezie plăcută și cu subtext, cu aer de poveste și miez discret.

[Ada Nemescu]

Mulțumiri pentru revenire pe text și pentru comentariul detaliat, draga mea Ramona Nicoleta!

Interesantă explicația ta. Este o pseudo-fabulă. Un text moralizator,  un dialog imaginar pe teme existențiale.

Dacă a plăcut, mă bucur, aDa

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Vrăbiuța - reprezintă omul care gândește și vorbeste mult, dar nu trăiește pe deplin, iar porumbelul reprezintă omul care trăiește autentic, liber.

Nu ajunge să gândești sau să simți, trebuie să ceri, să trăiești pentru că lucrurile importante nespuse sau netrăite, le vom regreta.

 

[Ada Nemescu]

Hristos a Înviat!

Dragă, Gabriela Ioniță,  mulțumesc pentru vizită și apreciere.

Te mai aștept (și cu postări proprii) cu drag, aDa

[Ioniţă Gabriela]

admirație!

[Ada Nemescu]

Dragă Maria Mitea, este și un ton jucăuș, bine observat.

Mulțumiri pentru vizită și comentariu.

Sărbători binecuvântate să avem, aDa

[Ada Nemescu]

Dragul meu prieten , Grig Salvan, sunt onorată de un asemenea comentariu.

Trimiterile la clasici mă onorează de-asemenea.

Sărbători cu bucurii să întâmpinăm! aDa