SONET II  

Prin tot ce fac storc sufletul din mine

Și răscolesc durerile murdare,

Amanetând, cu scopul să omoare,

Tot ce e pur și tot ce este bine.

Dar viața mea de vor să mi-o doboare

Să spurce țelul ce mereu revine,

Privesc spre Cer... și el mă va susține...

Tot ce-mi distrug mă pune în valoare.

Și voi scăpa din chingile meschine,

Găsind și azi o nouă…

               Umbra mea coboară-n iarba deasă,

          zăboveşte-n vreme de-o secundă,

     aşteptând ca lujerul să iasă

şi din el laleaua cea plăpândă.

Soarele-i plăcut, vântul adie,

     norii răsucesc fantasme-n fuior,

          Sufletul se-ncarcă-n flori de poezie

               şi de viaţă plină mi se face dor.

          Păsări cuiburi renovează în zori,

     se întorc în plai stoluri de la…

Un monstru-n dormitor

o fi tristețea? poate.

Sau fumul unui suflet îngreunat de moarte.

Mă pipăi, sunt în viață, sau poate mă înșel.

Dezamăgiri, emoții, atâta frământare,

misterioase umbre se-ntrec în alergare

și-nvăluie tavanul,

când trupuri cad din el.

O scurtă existență, oracole pierdute,

a sânge și pierzare miroase…

cântec în ploaie

Stăteam la geam cu ploaia la fereastră -

un cuc cânta, hainul, sub o coastă

iar roiul frunzelor purtate-n vânt

hălăduia cu dorul pe pământ.

Tu, pasămite, în cealaltă zare

îți pieptănai tristețea peste mare

și vulturii din ochii tăi, sub cer

îmi sfârtecau din vise și mister,

iar vremea arămea sub nucul sfânt

norocu-mi jefuit, fără veșmânt

pe care-l…

Am apărut pe-o frunză-nmugurită,

De sus, se legănau în ploaie, stele,

Pe-un colț de cer, Luna abia ivită

Își aranja culcușul printre ele.

Aveam aripi de-argint pe umeri goi,

Cu o tiară și bagheta mea vrăjită,

Știam că vin din neam ales, de soi,

Și doar unui bărbat eram sortită

. . . 

Ecouri mă frământă și acum,

Respir anevoios cu tine-n gând,

Cer Domnului din mine să amân

Moartea…

Revin și atașez emisiunea înregistrată. Clik pe link-ul următor:

https://soundcloud.com/user-669345969/emisiune-ion-lazar-da-coza-02…

„Toate își au vremea lor și fiecare lucru de sub ceruri își are ceasul lui.”

(Eclesiastul 3:1)



M-am odihnit în temple de tăcere,

Așa m-au învățat cândva poeții,

Mi-au spus că lângă ziduri toți drumeții

Aduc ofrandă lacrimi nu avere.



Că pot să-mbujoreze iar pomeții

Ținând în măini destinul cu putere

Așa de strâns cât inima o cere,

Vibrând ca în cutremure pereții.



Trecutul neschimbat în urmă cade,

Ca un strigoi răpus de…

Povestea fără seamăn rămasă-n așteptare

sub înveliș de umbre, pe timp nedefinit,

îmi tulbură uitarea cu zvonuri trecătoare

care-mi aduc în cuget un vechi acord rănit.

Chiar clipele ajunse în ceasul cu pendulă

se zbat fără speranță,…

                                                                                                         Lui Ion Lazăr da Coza

                                                                                                                         ai venit din lumină

                                                                                                                         ai dăruit lumină

               …

Cer albastru și ochiuri de nori,

Flori de piersic, ceață în zori,

Soare blând, chemări răsunând,

Zbor de păsări, pereche căutând,

Zbateri, prefaceri și gri ca de plumb.

Rozul și albastrul pictați pe mătase

Ca o aripă răsfrântă peste zare, peste case,

Sunt magice vremuri, tulburând interior,

Stârnind din cuiburi cețuri în fuior,

Se țes fire nevăzute în pânze ce ne strâng.

Se nasc din efluvii frunze mici și…

aștept să cresc aripi - 

vântul îmi șoptește: ( - de unde atâtea aripi? am rămâne fără păsări), 

rezemată de tulpina unui copac, stau cu ochii în soare,

și de ce nu? e singurul care mai e același, neschimbat, 

mă uit în jur,…

                                                    Tu-mi vorbeşti prin cuvinte.

                                                    Îţi vorbesc prin tăcere.

                                                    Ne-nţeleşi mai-nainte,

                                                    nu îmi dai, nu îmi cere !

                                                   Tu cuvânt, eu o stâncă.

                                                 …

le vezi trecând, centrafricane,

cu linii suple, de regine,

din clasa marilor feline,

pierzându-și urmele-n savane

și te trezești, ca-n filme…

Atâtea amintiri am strâns în viață –   

ce grele-mi par când anii se tot duc!

S-au așezat pe gânduri ca o ceață

să îmi cobească-n cântecul de cuc...!

Iar de privesc aievea peste…

nu există lumină în căușul mâinilor pregătite să tragă

în ciuda faptului că zbor 

rar

pot să-mi fac vânt de pe acoperișul casei tale

nu reușesc să țin pasul cu vrăbiile ce se vând

pentru un ban

dar asta înseamnă că mă supun evoluției

faptul că mă las cu toată greutatea

când pe un picior

când pe un altul

mă face mai bun și de dorit frate cu diavolul

preaînaltul

mi se pare că cei trei…