fulgui(e)ri

[bolache alexandru]

ai rătăcit ninsori în părul ce-am iubit

și-ai cheltuit dulceața pe-un ghimpe cu venin

ești piatra călătoare ce pleacă la cerșit

o lacrimă de ghiață într-un pahar cu chin

 

uitarea e balsamul ce-mi mângâie obrazul

mi-ai dat să gust amarul din grebla altui zar

pocal îmi este crezul dar nu pot trece pragul

înlănțuit pe vasul lipsit de orice har

oh blândă-mi pare moartea sălbatică trăirea

în lipsa-mbrățișării ce am avut cândva

urăsc această soartă deși-mi merit menirea

sunt bumerangul care dorește altceva

[Vasilisia Lazăr]

Ai o aritmie care s-ar putea repara: "deși-mi merit menirea".

 

[Vasilisia Lazăr]

Poemul tău, Alex, are imagini foarte expresive și îndrăznețe — „ninsori în păr”, „lacrimă de gheață într-un pahar cu chin”, „pocal îmi este crezul” — care dau textului intensitate și o vibrație dramatică puternică. Emoția este autentică, iar ritmul curge bine, păstrând un ton elegiac. Totuși, cred că unele metafore sunt încărcate și pot crea o senzație de exces (de exemplu, „grebla altui zar”, „vasul lipsit de orice har”), astfel că o ușoară simplificare ar face mesajul mai clar și mai percutant. Apoi "grebla" parcă zgârie puțin timpanul. Dar e o poezie densă, pasională, cu imagini originale și un final care lovește în plin.

Repet și eu: corect este "gheață". :)

[Mihaela Popa]

fulguiri frumos expuse 

cred că forma corectă este "gheață"

[Ada Nemescu]

Așa *amar frumos* n-am mai citit de mult...

foarte frumos, un an nou cu bucurii! aDa

[bolache alexandru]

Cu siguranță ai dreptate: gheață... Deși provine din slavonul ghiață. Ca regional sau arhaic este în vigoare... Dar ai dreptate! Mulțumesc!❤️

[Chris]

Foarte frumos, am intalnit imagini deosebite!

[Grig Salvan]

Fulguiri... și dezamăgiri, lamentații după iluzii pierdute și în fața realității brute. Dar, ca de obicei, „uitarea e balsamul...”

[Ioniţă Gabriela]

(gheață)

romantic, numai bun de citit într-o dimineață geroasă...felicitări!

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Metaforele „dulceața cheltuită pe-un ghimpe cu venin” sau „lacrimă de gheață într-un pahar cu chin” sugerează o iubire consumată greșit, oferită unde nu trebuia, transformată în suferință.

„Piatra călătoare ce pleacă la cerșit” indică un eu liric fără ancoră, fără direcție, poemul fiind scris într-un moment de mare intensitate emoțională.