De atâtea anglicisme,

limba noastră strămosească,

dureros de nefiresc,

parcă s-a corcit de-o vreme.

Vin cu câteva exemple

și… să-mi spuneți de greșesc!

Ieri, aveam „mărci” și „însemne”,

azi, sunt fel de fel de „branduri”.

Termenul, cândva, „tendințe”

toți l-au transformat în „trenduri”.

„Pasiunea” de o viață

deveni de-un timp un „hobby”.

„Traficul de influență”

s-a legalizat, că-i……

Necruțător, sub coaja aspră, timpul

i-a desenat o hartă de dureri,

împovărând un chip frumos, cândva,

ce-și poartă-același zâmbet ca și ieri.

Lemnul s-a frânt sub greutatea vremii,

lăsând să se-ntrevadă ochi curat

copilului rămas, sfidând decenii,

în trupul gârbov, tainic încuiat.

E o oglindă spartă-n două lumi:

una-i țărână, trudă și apus,

cealaltă-i mugur, vis fără de nume,

un răsărit ce încă nu s-a…

Tu calci prin sufletul meu

cu tălpile goale

și, dintr-odată,

vechile podele de lemn

cu iz de ceară și pași absenți

nu mai scârțâie a singurătate,

ci cântă.

Ecoul fiecărui pas

vibrează ca sufletul plin

al unui violoncel

trezit în cutia de rezonanță

a pieptului.

Îți simt atingerea fără mască-

o fărâmă de tihnă

cu iz de lemn descântat

unde zgomotul de ieri

s-a topit într-un adagio

al…

Am trăit într-o vreme în care

frigul ne aduna,

iar zăpada nu era dușman,

ci o probă de răbdare.

Casa mică respira odată cu noi,

iar seara încăpea între două palme

întinse spre focul din vatră.

Dragostea nu se spunea,

dar era pusă în lucruri

în pâinea caldă, închinată

înainte de a fi împărțită

în covorul țesut cu migală

în ciorapii tricotați

în icoana la care ne închinam

seară de…