Cioraniană

[gabriel cristea]

Miroase-a fum colonial,

și-un spulber de cenușă tot molfăie petale dezghiocate

din mugurii pădurilor târzii...

Se-aud parcă trecând aidoma unui cortegiu funerar

livide chipuri supte de resurse,
de patrie și zboruri...

Miroase-a fum colonial,

precum o toamnă nesfârșită,
pe unde-au tăbărât, cu iurtele, cumanii...
Plutește-o teamă surdă - nu de moarte,
ci de acest întins neanotimp,
de-această ne'nțeleasă stare de veghere;
Neliniște de cal simțind, cu fornăitul său,
cum i se fură stepa din copite;
Și-nlănțuit e dus să soarbă din băltoace.

Izvoare clare nu mai sunt,

nici ciuturi de fântână,

nici flori înfiorând livezi;

Miroase-a fum colonial

și-a destrămări de spirit...
Devine mai plăcută-nsingurarea

- cu gândul la Cioran -

când văd cirezile bipede rumegând...

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Frumos!

[gabriel cristea]

Lisia, mulțumesc pentru apreciere și analiză. Ultimile versuri fac trimitere la o meditație de-a lui Petre Țuțea. Ansamblul poeziei e cioranian,  de fapt un sincretism între nihilismului lui Cioran și trăirismul lui Țuțea - doi coloși ai filosofiei, puși astăzi din nou la index de niște pigmei...

[gabriel cristea]

Mulțumesc, Grig, de apreciere și comentariu!

[gabriel cristea]

Mulțumesc, doamnă Ada Nemescu!

[Vasilisia Lazăr]

Un poem cu o forță imagistică remarcabilă, densă și tulburătoare, în care atmosfera cioraniană este redată excelent prin amestecul de dezolare, luciditate și dezgust metafizic. „Miroase-a fum colonial” devine un leitmotiv foarte reușit, care structurează textul și îi dă tensiune, iar metaforele — de la „cirezile bipede” la „neanotimpul” fără ieșire — au un impact vizual și filosofic autentic. Este un poem matur, bine stăpânit, cu vibrații expresioniste și un ton reflexiv care duce clar spre Cioran și care caracterizează perfect perioada pe care o trăim. Felicitări!

[Grig Salvan]

Un pamflet puternic cioranian, în stil arghezian, sugestivă repetiția oarecum obsesivă „miroase a fum colonial”pe care cititorul parcă o resimte în jurul lui în aceste vremuri tulburi, de bejenie și neliniște, de destrămare a spiritului și de marș funerar. Un poem virulent în ton cu vremurile de restriște care s-au abătut ca o negură peste noi și peste lume.

[Ada Nemescu]

Minunate descrieri, inedite.

* acest întins neanotimp,
de-această ne'nțeleasă stare de veghere;*

Să ne fie noul an, prilej de bucurii, să fim sănătoși! aDa