Rotații

[Rotariu Dorel]

Rotații

 

Rotirea aceasta e un zbor ce-a ajuns

Pe șiruri de scoici când negre când albe,

Pelinul sau mierea ni-s prânzul ascuns

Cât zori și apusuri vin să ne scalde...

 

Un fir nevăzut ne-adună pe fus,

Zboru-n elipse ne arde fuiorul,

Mutăm canoane spre partea de-apus

Căci smalțul de pică, ne doare ulciorul...

 

Stele se-nvârt prin derviși rotitori

Dansând în extaz pe Calea Lactee,

Destine urzind cu pași prin strâmtori

Și finaluri în ritm de-odisee...

 

Temple budiste, temple maure,

Gotice turnuri ori piramide,

Adună-n plămâni mulțimile sure

Eden așteptând din zările-aride...

 

De jur împrejur numai roți ticăind

Nu văd ceasuri nici ora astrală,

Răsărim să sfârșim frivolul colind

Făr-a ști ce-am parcurs din spirală...

 

Rotirea aceasta e-o foame de zbor,

Nu știi dacă urci sau în beznă te scurgi

Profeții rostesc adevăruri ce dor,

Tu zbori spre tărâmuri ce-ascund demiurgi!...

 

[Vasilisia Lazăr]

Un poem al mișcării continue, al existenței prinse într-o spirală între zbor și cădere. Imaginile cosmice și culturale – de la dervișii rotitori la temple, piramide și Calea Lactee – sugerează o umanitate prinsă într-un dans vechi, repetitiv, dar încărcat de sens.

Rotirea devine destin: nu știm dacă urcăm sau coborâm, dacă mierea sau pelinul ne sunt hrană, însă foamea de zbor rămâne constantă. Finalul deschide poemul spre mister și metafizic, lăsând cititorul suspendat între profeție și rătăcire, între revelație și necunoscut. E un text dens, simbolic, care cere citire lentă și acceptarea ambiguității ca formă de adevăr.

Minunat!

[Elena Victoria Glodean]

Acest superb poem, bine strcturat, bogat în metafore și simboluri, sugerează o călătorie perpetuă prin viată, plină de contradicții și mistere spre necunoscut, spre o forță creatoare. Sincere felicitări!

[Grig Salvan]

Deosebit de frumos conturat decorul mirific al lumii în acest bine scris poem, cu imagini exotice și sensuri ezoterice, minunată ideea de zbor rotit al sufletului în Univers așa cum se mișcă rotit toate corpurile cerești și galaxiile înseși, zbor spre un tărâm necunoscut și tainic.

[Ada Nemescu]

Uluitor de frumos! 

Rotiri spre un înalt dorit de fiecare, descrise atât de plastic și curat.

Un limbaj sofisticat dar plin de înțelesuri. 

Un an nou plin de inspirație! aDa