Concluzii timpurii

[Monica Pester]

Mă duc și mă întorc pe o pagină goală.

Pândesc orice fir de gând

ce-mi intră în scenă.

Caii mei sălbatici s-au dus în slava cerului

să-și umple burțile cu jar stelar.

Am rămas iar singură,

pe un pământ, acum neroditor,

într-o plasă de cuvinte goale,

fără noimă, pe care le rostesc mecanic.

Bună ziua, doamnă!

Bună ziua, domnule!

Ce mai faceți? 

Eu nu fac nimic, aștept.

Miracolul Euterpei sau

roata timpului să treacă peste mine.

Cât de ciudat se scurge nisipul în clepsidră...

Parcă plouă în Sahara.

Și ce dacă?!

Unde mergem?

Infinitul, deși departe, ne așteaptă.

Și eternitatea ne așteaptă.

Noi ne așteptăm plecările.

[Monica Pester]

Fiecare comment al tău, Gerra, este un prilej de bucurie pentru mine !

Mulțumesc mult !

[chindea maria elena]

Și cuvintele goale au sonoritățile lor pentru cei ce au deschise urechile să cuprindă simfoniile vieții atât de complexe și felurite. Și cuvintele, și cele ce pleacă de la tine și cele pe care le primești să te locuiască și să te însămânțeze, au exact încărcătura energetică pe care le-o permiți tu să vibreze. Tu ești singurul lor dumnezeu răspunzător și de trimitere și de primire. Dacă nu le dai încărcătura spiritului și afectelor tale și cuvintele unui Iisus, Budha, sau alt spirit luminat al lumii sunt cuvinte moarte, intrând cel mult în compostul vieții să îmbogățească o altă viitoare sosie a ta sau a altui spirit! Deci, Monica, foaia albă a trăirii îți așteaptă pictura credințelor tale! Mi-a plăcut!

[Monica Pester]

Nu vreau să fac pe modesta, ( deși, cam sunt  -  hihihi ), dar, în mod absolut, mă impresionează profund ce scrieți despre mine. 

Lisia, poetă de suflet, patrunde în firidele mele, înțelegîndu-mi stările

Mulțumesc Lisia !

Poete, tu mă uimești cu sinceritatea și deschiderea de a-i arăta drumul unui începător, încrederea ta mă încântă enorm

Mulțumesc mult, Poete ! 

Dragă Gabi, faptul ca metaforele tale de maestru al naturii apreciază versurile mele , unde probabil doar ideea contează, mă fac să fiu mai puțin tristă și însingurată !

Mulțumesc, prietene, Gabi !

[gabriel cristea]

Un poem centrifug, la căpătâiul ultimei orei de consultații - acolo se naște fulgurația meditației profunde. Felicitări, Monica! 

[petrut dan]

Știi că eu apreciez versul tău în forma asta pentru că îți dă voie la o libertate de exprimare și piruete lirice mult mai ușoare și cu rezultate mult mai bune! Poemul acesta constituie o dovadă și mă bucur că ți-am spus de ceva timp acest lucru! Îmi place și cum ai introdus dialogul acela, firesc, natural, direct de parcă chiar ne faci să  credem că ar exista un interlocutor  și astfel scrierea capătă și mai multa forță! Probabil că o să mai postezi și în vers clasic, dar este bine să continui și cu astfel de poeme în vers liber, mie îmi plac, cu drag!

[Vasilisia Lazăr]

La tine, Monica, viața și moartea sunt două liniști. Viața fiindcă e prea solitară, o trăiești în prea multă singurătate, interioară mai ales. Moartea fiindcă se confundă cu odihna infinită, dar și pentru că pare o cale ce se îndreaptă către ființele iubite, plecate din lumea de aici. Iar între ele, Poezia, cea care poate da sens vieții. Așteptarea aceasta, cel puțin din ultimele tale poezii, e ca o execuție lentă. E ca un păianjen care atârnă între noapte și zi, între singurătate și Dumnezeu, între a pleca și a rămâne, între o umbră și altă umbră, între tristețe și speranță.

Și e de înțeles această stare, mai ales după ce pierzi pe cineva foarte apropiat. Poezia de față mi-a plăcut mult, ți-am spus și repet din nou. Versul liber te aranjează mult mai bine. Nu renunța la el, te rog!

[bolache alexandru]

Caii mei sălbatici s-au dus în slava cerului

să-și umple burțile cu jar stelar. Foarte frumos!

[gina zaharia]

Ușor pesimism, mult adevăr, o imagine a realității văzută cu ochii sufletului. Dar poemul e frumos. Ca și cum ar purta un dialog cu cititorul, timpul își răsucește, nepăsător, cuvintele, stările.  De fapt sunt ale noastre, în drumul spre infinit. Ce-i pasă lui, timpului? E martorul atâtor treceri pe aici!

Am citit cu plăcere, Monica!