poem subiectiv

[petrut dan]

și cât mi-ar plăcea într-o pătură udă

de tine iubire și toamnă și crudă

și cât de n-ai vrea între sânii tăi ud

să-mi ții trupul încă nici copt dar nici crud

 

și de te-ar găsi cineva pe-o cărare

te-ar rupe la fel cum ai rupe o floare

deși n-ar conta cu cine te-asameni

în loc de petale doar chipuri de oameni

 

ieșite frumos egal pe tulpină

de ce numai eu fericit și de vină

de tot ce-a rămas după noi dulce spumă

iubirea deodată și mumă și ciumă

 

 

[chindea maria elena]

Iubirea ne coace roadele copacului lumii din noi în forme inefabile și-n timpuri ce-și dilată și-și comprimă vibrațiile diferit pentru fiecare din noi, anotimpurile vieții își scutură florile sau ninsorile în magice forme! Te știu de mulți ani Dane și ți-am urmărit rodirile cu interes pe diverse site-uri, chiar de am dat semn mai rar. Am știut dintotdeauna că de pe câmpul poeziei tale n-o să plec niciodată cu mâna goală, că voi prinde o rază de soare sau vibrația verde a unei frunze care mă va îmbogății!

Mulțumesc!

[petrut dan]

Domnule Grig Salvan, vă mulțumesc, apreciez prezența și semnul lăsat, cu drag!

[Grig Salvan]

Un seducător joc de cuvinte și imagini insolite, incitantă „lupta contrariilor”. O lectură plăcută.

[petrut dan]

Lisia, mă bucură reacția ta, normal că prima dragoste a fost și va rămâne versul clasic, chiar dacă îl mai adaptăm la timpuri și vremuri, și persoane, că de aceea l-am și vrut subiectiv, așa cum și iubirea pentru unii mumă pentru alții ciumă, dar îmi pare bine că ți-a plăcut și-ți mulțumesc frumos pentru felul în care ai rezonat, my lady, cu drag!)

[petrut dan]

Gabi, îți mulțumesc, cu prietenie!

[Vasilisia Lazăr]

Un poem superb-supeeeerb, în rimă, dovadă a faptului că, atunci când poetul mânuiește cu artă și har cuvintele, poezia clasică poate fi și modernă, și proaspătă, și delicată, și masculină, și incitantă, și, șii... O poezie despre dragoste și erotism – cercuri concentrice ale existenței, axe definitorii ale sublimului –  și legătura indisolubilă dintre acestea, prin faptul că se află într-o desăvârșită „geometrie pasională”, întreținând focul purificator și mistuitor al vieții. Un poem sublim, scris într-o manieră originală, unică (poem subiectiv, nu?), o mărturie că dragostea-pasiune, această forță ziditoare de nebiruit, deopotrivă alegere și predestinare, încă mai există. Un poem cum doar la tine pe pagină aș fi putut găsi. Jos pălăria! Mi-a plăcut mult, muult, muuult. Cu apreciere și maaare drag!

[gabriel cristea]

Clasic-moderat, cu accent pe șic - e beton armat! 

[petrut dan]

Gina, îți mulțumesc frumos pentru prezență și comentariul metaforic și incitant, cu drag!

[gina zaharia]

poemul subiectiv compune deja un tablou din cuvinte. Scânteile dau târcoale pe acoperișul ideilor, doar dulcea spumă poate împiedica un incendiu, sau, poate chiar îl acoperă într-o vâltoare fericit-vinovată.

Frumos poem! 

[petrut dan]

Monica îți mulțumesc pentru lectură și comentariu, te mai aștept, cu drag!