Pendulez între două realități
Știu sigur, una e imaterială!
Între anul ce trece și cel care vine
Secundele se scurg prin mine
Ca-n orologiu dintr-o catedrală
Hărăzită cu minuni ...
Acum,
din timpul pentru amândoi
Petrecut pe același drum
Cad lacrimile unei noi confesiuni:
Eu ți-am greșit
Prin anii ce-au trecut întregi
Cât te-am iubit...
Dacă nu crezi, nu înțelegi!

Aho, aho, poeţi-fârtaţi

Staţi pe site şi nu mânaţi

Chiar de gându-i la cârnaţi

Şi la ţuica piperată

Descântată lung în vatră

Ori la berea cu broboană,

Ori la vinul fiert din cană,

Sau la vreo blondă codană…

Şi voi, poetese fine,

Nu vă gândiți la tartine,

Nici la blănuri, ori botine

Şi-ascultaţi puţin la mine,

Sau citiţi astă postare

Numai de o fi răbdare –

Că n-am mai scris…

Dorul te-alină și dorul ucide.

Dorul te mângâie-n clipe acide.

Întinzi mâna, să îi simți esența,

nu întâlnești decât transparența

Vorbele, clipele, toate rămân

călcând nămeții și praful din drum.

-mi-ai  spus odată că judec corect - 

Era un alt ton, rezonant și select.

Cu gesturi mici de iubire de frate,

povești reușite, mereu colorate,

raiul compus prin puterea frăției,

ocrotind…

Liniile acestea nu duc în rai

liniile acestea nu duc nicăieri

oaza îngerilor

am botezat-o

e

un

vis

cuvintele

se deplasează

spre…

țârâiau prin ierburi greierii-n ceair

când sosi cu pânza să o spele-n lac

eu căzut pe gânduri și-n uimiri de-a șir...

pulpele ei goale m-au lăsat buimac!

cred că luna-n mreje stăpânise iazul

când intrase-n undă cu al ei picior

și prins în fereastră mi-am ciupit obrazul

toate-am pus în seama, doar a viselor.

numai că și bluza îi căzuse-n trestii

părul strâns codițe se zbătea la vânt

când păși spre…

Pe goii plopi, un fir de zână

Și-așterne alba ei cunună…

Iar argintata lor dumbravă,

Tăcând retrasă printre iazuri,

Din depărtări îmi pare gravă,

Precum brumatele…

Florile dalbe verzi de măr,

Îți culeg ninsori din păr,

Le topesc, să nu te doară,

Fac din ele primăvară

În călcâie să-ți răsar

Verde crud dintr-un lăstar.

Din clinchet de clopoței,

Desfac miez din anii mei

Ți-i trimit cu împrumut

-Talisman- să-l porți la gât.

Şi-ntr-un colț de calendar

Îți închid timpul hoinar,

Între ziduri plumbuite

Să învețe să te uite.

La mulți ani, oameni…

Îmi place să mă împiedic

de urmele pașilor tăi, scufundate în pământul reavăn.

Aș ști că nu ai uitat să mergi.

Aș măsura chiar distanța dintre ele.

Așa aș afla cât de tare te grăbești prin viață.

Știu, știu că sunt zile și zile,

Îmi place să te simt.

Azi ai fugit.

Probabil atâta căldură te-a grăbit spre un adăpost.

Sunt bune și extremele,

cauți întotdeauna loc de refugiu.

Acolo, e bine e o altă stare,

alta decât cea pe care ai…

Mă grăbesc spre porturi necunoscute.

Cu o traistă de gânduri

și o batistă de emoții.

Drumul spre înainte mă absoarbe

ca o gură hulpavă, de parcă

acum învăț să trăiesc.

E marea lecție a vieții.

sufletul plecat mă pune la încercare.

Dumnezeu mă pune la încercare.

Nu am voie să-mi depășesc dimensiunea,

am lucruri de făcut.

Din ochii secați, valul de putere izbucnește.

Respir încet, să nu-mi…

Iar mă prăpădesc de dor

numai cucul steaua mea

se aude parcă din pridvor

cântă-n ceruri doar o stea

Numai cucul steaua mea

- fără lacrimi dor pustiu -

cade mâna dreaptă grea

doar cu…

după aripi, un pescăruș

ne-a atins

mâinile,

sfâșie pielea într-o debarcare,

normandă

frumusețea va plânge, iar eu

îi voi îngriji umerii cu plasturi din valurile speriate,

să nu le prindă refluxul departe.



vor căuta dovezi că am fost:

eu, în orice femeie până la cercul polar, tu,

în fiecare bărbat

după un algoritm personal,

sângele își trage sarea din mine

în celălalt trup,

Dumnezeu ridică un templu...



ne…

Mai traversează înc-o barcă Styxul,

Se mai petrece astăzi un poet,

Jelește-un vers orfan; pe masă, pixul

Uitat e lângă foaia de caiet.

Nicio pierire-n lume nu se-amână

Și orice azi pe loc se face ieri;

Sub greutatea morții se sfărâmă

Speranțe, și mărire, și dureri.

Copita lui Pegasus vajnic sape,

Ca el, Poetul, să răzbească-n Timp,

Iar Hippocrene, dulce, îl adape,

Pân’ slova lui…

Tu mergi pe drumu-ți hărăzit 

De cer, și-i lasă-n pace

În cercul strâmt și mărginit 

De-a viața să se joace. 

Trăiesc un vis și-apoi dispar

Pierduți printre morminte,

Dar tu, poete, ai un dar:

Să scrii pe cer cuvinte. 

Tu mergi pe drumul tău, tăcut

Și-i lasă, dar, în pace, 

În gobul lor din lut făcut,

De-a viața să se joace.

răsună plugușorul pe alei de poveste,

Steaua vestește că vine Noul An,

ecoul bucuriilor răsună pe creste,

emoții rulează pe-al minții ecran.

colindele iubirii mirabil răsună,

în toate casele delicii se gătesc,

din depărtări familii se adună,

la ospățul așteptat, împărătesc.

să curgă șampania, să curgă voia bună,

românii să petreacă mai mult ca oricând,

a devenit faimoasă datina străbună,

Carpații, izvoarele, codrii îi aud…

zâmbetul meu

stă ascuns în căldura mâinilor tale

când îmi deschei toți nasturii trupului

în pașii sângelui ce-mi galopează prin tâmple

când ceasurile lumii se opresc

clipă și eternitate

cădere și înălțare

când nechemate toamne

aprind vreascurile tristeții

în arderea durerii

te iubesc cu buze flămânde

să nu simt că mă dorești pe jumătate

sărutul acela îmi zdrobește celulele

îmi mistuie…

și vine iar sfârșit de an

cu surle și cu trâmbițe

cu artificii și ambiții

doar alergare după ban

și surogate de tradiții

în haine de călugărițe

vânăm iluzii și noroi…

Am căutat adeseori ceva

să-nvețe nemurirea să fie

aici, la nesfârșit să dăinuie și

printre stele să-l simt iubind 

în urmă și-napoi

aici 

în viitor și pretutindeni.

Și l-am găsit: 

este la fel de neclintit

tot tânăr e 

lumea-i bătrână

și voi pleca spre legământ 

și va rămâne el în urmă

căci singur este pe Pământ 

și n-are moarte 

și răsună.

Ai fost…

zilnic mă uit după tine

ți-a mai trecut un an printre degete

fără amintiri cu statui ce ar da

orice să zâmbească



orașul

în care știu camera cu

un pat te-a oprit să intri desculță

simțeai cum vibrează podeaua

ca în reclamele cu primii supraviețuitori



am hotărât să îmbătrânim greu



îți închipui

o altă femeie în locul tău

nu poate fi altceva decât ideea de tine

un deja vu grafic cu singurătatea

nu poți trece…