E anul nou

[bolache alexandru]

și vine iar sfârșit de an

cu surle și cu trâmbițe

cu artificii și ambiții

doar alergare după ban

și surogate de tradiții

în haine de călugărițe

vânăm iluzii și noroi

dar suntem doar niște strigoi 

niște statui cu oase moi 

ce se îmbracă după fițe 

pentru făină și ulei

sclavii acelorași zeițe 

care se roagă la falși zei

cu pedigree făcut arșițe 

iubito nu uita să iei

în goană asta nebunească

cu tine pronia cerească

și nu te vinde pe doi lei

ci lasă dragostea să crească 

mai lasă mila la dospit 

mai lasă sufletul

să pască 

 

[petrut dan]

Dar de unde atâta vehemență, ma man!?Adevărul este că tocmai în aceste momente spiritul mercantil, mândria și alte însușiri negative  își găsesc motiv să se manfeste cu mai multă putere și atunci este de înțeles poemul tău care a dat câștig de cauză fondului, înțeleg f bine comparațiile tale și, ai dreptate, pentru un pic de ulei și un pumn de făină, adică lucruri mici și pe care le găsești fără prea mari eforturi sau cheltuieli oamenii sunt în stare să facă tot felul de lucruri reprobabile pentru un câștig așa cum am spus inutil! Adevărat unii oameni sunt ieftini, dar tot e bine că finalul te-a găsit scriind despre dragoste, sper și îți doresc ca și finalul acestui an să te găsească cu dragostea în minte inimă și vârful peniței, ma man , cu prietenie! E anul nou!)

[bolache alexandru]

Dragă Monica îți mulțumesc pentru comentariu. Poezia însă nu se află în fața unei sărbători creștine... Se numește E anul nou și revelionul nu cred că este o sărbătoare creștină. Eu doar îmi exprimăm speranța că anul care va veni va fi unul mai bun, mai lipsit de fițe etc...

[bolache alexandru]

Mulțumesc domnule Grig. Să aveți un an bun!

[Grig Salvan]

Potrivită diatribă pentru un an nou de fițe și artificii, de kitsch-uri și zorzoane, de bani și „vălmășag milionar”, vorba lui Bacovia, de iluzii și noroi. Dar peste toate acestea plutește diafană iubirea, „ci lasă dragostea să crească... mai lasă sufletul să pască” Sărbători cu pace și lumină în continuare!

[Monica Pester]

Supărarea în fața unei sărbători creștine, își pierde, Alex, și mesajul și virulența.

Ești un luptător dar cutumele profund încreștinate ale acestui popor, de data asta , par să nu-ți susțină teribila luptă. 

Motivantă și îndreptățita, de altfel.

Cu drag,

[bolache alexandru]

Da, Lisia... Dar supărarea are legătură cu deșertăciunea în general... Nu e prima oară când pledez pentru o lume mai bună, o lume pe care să o regăsim în anul ce vine.

[Vasilisia Lazăr]

Alex, cred că erai tare supărat când ai scris poezia asta. Nu e tristețe, e supărare aici. Eu vreau să văd doar partea frumoasă. Am mai ajuns să trec pragul unui nou an. E fantastic! Vin copiii să mă ure. E fenomenal. Am câțiva prieteni minunați care sunt cu sufletul lângă mine. E extraordinar. Mai găsesc încă puterea să mă bucur și să sper, chiar și după tot ce am pierdut... E magnific. Așa vreau eu să trec în noul an. Cu o stare de bine.

Sărbători cu bucurie, Alex!

[Mihai Katin]

mai lasă mila la dospit 

mai lasă sufletul

să pască ... am  subliniat   sfarsitul    ca  pe  o  implinire  a acestui   poem  virulent   si   strigator  ca  o   trambita  ce  ne  da  desteptarea  din  letargiile   vietii  cotidiene!