Sufletele rămân

[Monica Pester]

Dorul te-alină și dorul ucide.

Dorul te mângâie-n clipe acide.

Întinzi mâna, să îi simți esența,

nu întâlnești decât transparența

Vorbele, clipele, toate rămân

călcând nămeții și praful din drum.

-mi-ai  spus odată că judec corect - 

Era un alt ton, rezonant și select.

Cu gesturi mici de iubire de frate,

povești reușite, mereu colorate,

raiul compus prin puterea frăției,

ocrotind zestrea copilăriei.

Rămânem legați, suflete unite,

pereche născute, prin focuri călite.

Pășim împreună, purtând semeția,

 în șoaptă, pe rând, trecând veșnicia.

[Chris]

Rămânem legați, suflete unite,

pereche născute, prin focuri călite.

Pășim împreună, purtând semeția,

în șoaptă, pe rând, trecând veșnicia. - aceasta strofa mi se pare ca evoca cel mai bine legatura frateasca

Imi pare rau pentru pierderea suferita, condoleante!

[petrut dan]

Starea este clară la fel ca și constrângerea formei, cred că în versul liber ți-ar fi ieșit mult mai bine, dar și așa transmite! Cu drag!

[bolache alexandru]

Fie că poezia să-ți alungă durerea! Îți doresc un an nou liniștit!

[Monica Pester]

Așa este. Una din supapele estompării  durerii este poezia, pe care și el o îndrăgea enorm.

Dar, mai este o cale pe care încerc să merg.

Puterea imagisticii. 

Pot să accept că a plecat dar nu definitiv. Și în așteptarea lui construiesc discuții mentale, mai mult sau mai puțin ample, ca și cum ar sta în fața mea.

Este o modalitate de a umple un gol fizic . Știu că viața continuă prin energia spiritului, a sufletului într-o altă dimensiune a Universului . Nu fac teorii elucubrante aici, doar știu.

Din suflet mulțumesc pentru susținere și apreciere !

An fericit să ai !

[Vasilisia Lazăr]

Da. Acesta e firescul. Să trecem în veșnicie pe rând. Încă ești sub impulsul durerii, și asta e firesc, dar mă bucur că accepți. E un pas mare spre vindecarea sufletului și împăcare. Neuitare va fi mereu. Și e bine că ai poezia cu tine. Altfel ar fi greu. Mereu m-am întrebat: oare cum depășesc oamenii mai simpli durerile de acest fel? Plecările celor dragi... În ce se refugiază ei? Și am găsit răspunsul. Unii în muncă, alții găsesc alinare în biserică... Alții, foarte puțini, nu găsesc (sau poate nici nu caută) un refugiu în nimic. De ei e cel mai rău.

La mulți ani, Monica, și un an nou fără lacrimi!

[Monica Pester]

Mulțumesc frumos, dle Katin.

Vă apreciez mult !

Un An Nou cu belșug de inspirație și credință, vă doresc din suflet !

[Mihai Katin]

Pășim împreună, purtând semeția,

în șoaptă, pe rând, trecând veșnicia.  este  ca o  urare  ,ca  un indem  la  care  ma  alatur  cu  dorinta  de a  lectura  in  continuare  inspiratele d-voastra  poeme!