Ţi-a mai căzut un fir de păr;
L-ai răsucit pe inelar;
Te uiţi la fir foarte bizar,
De parcă-n el e-un adevăr.

Te-a panicat un simplu gând;
L-ai camuflat într-un lăstun;
La coadă i-ai urzit surghiun,
În piept - năluci, din când în când.

- S-a dus şi ăsta pe pustii;
Îmi pare că îmbătrânesc;
Încep să cred că e firesc
Să tot aştept şi să nu vii!

Cărarea din faţă e nestânjenită;
Din dreapta, precum din stânga
Mai bântuie parazitar câte o umbră
Ce piere în primul strabism.
În spate s-au chircit gândurile mele...
Nu pot sa-ţi facă nici un rău,
Dar, infantil, dacă alegi să vii pe-acolo,
Nu te farda cu scrumul lor!!!

Oameni dragi, călăi distinşi,

Mi-aţi lipit de tălpi opinci;

Mă constrângeţi să le port,

Pân'oi da popii un ort.

Vă urmez cu talpa grea,

Căci aşa e ordinea;

Dacă eşti vândut-dator,

Taci şi faci când capii vor.

Însă sunt minute vii, --

Ducă-se tot pe pustii --

Când rebelul agitat

Uită că-i asimilat.

Ştíu că doare-aşa avort,

Aţi voit posluşnic mort!

Doar că aţi uitat, mătincă,

Viu e porcul…

Într-un borcan de întuneric

Pe sticlă stă lipit’ o rază,

C-o inimă de-o-ating sfielnic,

Se coace raza-n metastază…

Resuscitaţi din somn fotonii

Şi îngrăşaţi cu ardere de cord,

Uitând de fostele agonii,

Să spargă sticla cad de-acord.

C-o daltă ruginită din dezgust

Se-ncearcă a ciobi borcanul,

Fotonul în alură de robust

Loveşte de tresare geamul.

Îi dă de sare-oxid de daltă

Până se muruie cu el…