țârâiau prin ierburi greieri în ceair...

[Tudor Cicu]

țârâiau prin ierburi greierii-n ceair

când sosi cu pânza să o spele-n lac

eu căzut pe gânduri și-n uimiri de-a șir...

pulpele ei goale m-au lăsat buimac!

cred că luna-n mreje stăpânise iazul

când intrase-n undă cu al ei picior

și prins în fereastră mi-am ciupit obrazul

toate-am pus în seama, doar a viselor.

numai că și bluza îi căzuse-n trestii

părul strâns codițe se zbătea la vânt

când păși spre sălcii, nuferi și-alte chestii

până ce în apă își făcu avânt.

aș fi vrut ca luna să ia-n seceri norii

sau în furci hidoase să-i alunge hăt...

că prins ca-n painguri mă găsiră zorii;

numai ea din cețuri nu veni-'ndărăt.

 

[Chris]

ce frumoasa si ametitoare aparitie! 

[Tudor Cicu]

Alexandru B. : Mă bucur că îmi cunoști stilul. (Când ne vom întâlni să nu uiți să-mi aduci aminte să-ți spun povestea cu „omul și stilul”)

[bolache alexandru]

Obișnuiesc să citesc poezia postată și abia apoi sa vad cine a scris-o. În cazul acestei poezii nici nu a mai fost nevoie sa văd cine a scris... La mulți ani domnule Cicu!

[Tudor Cicu]

Vasilisia; Grig Salvan: Plăcute comentarii pentru o poezie cu nostalgia unui trecut de poveste. Mi-ar fi plăcut să fie o baladă asemănătoare cu povestea „lacului” de care amintiți. Dar e doar „umbra” celei plecate să se scalde la iaz, din povestea ce ne-o spunea mama când eram mici. A fetei care își uitase pantofiorii fermecați pe mal și nu-i mai găsise pentru a se întoarce la prințul ei. Aflat acolo la iaz, vocea celei din poveste îmi stăruia în minte: „Unde-o să mai găsești tu pantofiori care să merite piciorul meu? Doar dacă o să mi-i aduci pe-ai țarinei!” (Cum spunea Gogol că i-ar fi cerut Oxana fierarului Vakula în noaptea de ajun.) Doar pe ceair, îmi spunea tata să pasc mieii când eram mic. Dar nu întreba de ce îi las să pască singuri și mă pierdeam ore în șir la iaz. Aruncat în timp, cu gândul, știam încă de pe atunci că mi s-a dat un destin: să deșir într-o salbă, aceste gânduri, a tot ce am lăsat, atunci, în urmă. Fiindcă mereu am simțit că acolo mă găseam în mijlocul unui ținut plin de suferință, care iată, își scrie acum, singur, povestea. Seara, acasă, mama mă punea să mă rog dinaintea icoanei. Mă rugam în gând, dar îi auzeam mamei vocea. Când spunea: „Și nu ne duce pe noi în ispită...”. Dormeam apoi cu gândul că, de mâine diminețile vor fi din nou pline de speranță. Pesemne chiar credeam, pe atunci, din povestea mamei, în cea plecată să se scalde în iaz și nu se mai întorsese.

[Grig Salvan]

Nemaipomenit de frumoasă baladă, asemuind-o cu Lacul lui Eminescu, dar într-o formă nouă, modernă, un text care ar putea fi un minunat suport pentru un cântec. Citit cu deosebită plăcere! La mulț ani!

[Vasilisia Lazăr]

aș fi vrut ca luna să ia-n seceri norii

sau în furci hidoase să-i alunge hăt...

că prins ca-n painguri mă găsiră zorii;

numai ea din cețuri nu veni-'ndărăt.

Precum o nagodă... :)

Ce mult mi-a plăcut! M-a și destins. Excelent poem pentru care vă mulțumesc și vă felicit! Un an nou cu sănătate, cu realizări și împliniri, și fără zâne din astea care dispar odată cu ivirea zorilor! :)

[Tudor Cicu]

Gabriel Cristea; Petruț Dan; Mioara Manoilă:  Poeții sunt ca niște ferestre deschise spre cer și își cârpesc viața cu fiecare vers așternut pe coala de scris, urmând să se întrupeze într-un albatros străveziu, o stea de topaz, o bucată de nor… cam ce poate deveni sufletul chemat să ocupe un loc pe cerul înalt. Dar nici nu știu dacă există o fereastră pentru fiecare, dacă iubirea nu-i cumva doar spaima unui vis ce ne-a alungat din grădina cu rodii spre care se încumetase și feciorul de împărat din povestea lui Creangă. Și dacă ar mai fi timp pentru a coborî visele din acea fereastră, dacă visele noastre ar continua și dincolo de ferestre, și dacă prin apropierea ei de pământ, lumina unei comete ne-ar fi scris destinul ca lui Pierre Bezuhov asupra bulevardului Precisterski, prin coada ei înconjurată de o pulbere de stele, zornăind doar câțiva bănuți ai amăgirii, ehei!... câte povești s-ar fi cernut prin deschizătura acelor ferestre! La mulți ani, tuturor... și celor care ne încântă cu scrisul lor, cât și celor care ne citesc. Un AN NOU mai bun!

 

[Mioara Manoilă]

Superb!

[petrut dan]

Excelent! Un poem deosebit de frumos, reprezentativ! Cu stimă, sărbători fericite!

[gabriel cristea]

Minunat!