ecoul tăcerii

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

în tainicul ceas al amurgului 
umbra ta alunecă spre abisuri albastre

un gest născut dintr-un alt cer,
o privire ce alintă gândul
iți cântă durerea într-un vals târziu

iubirea născută din șoaptele norilor,
în toamnă eternă rătăcind printre sori
se pierde încet
în freamătul frunzei căzute

absența ta – prezentă peste tot
plutește în aerul dintre lumi,
ca o vibrație fără sunet
acolo unde ideea se frânge
și Dumnezeu e tăcut

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Mulțumesc, Ada. Cuvintele tale îmi ating inima.

[Ada Nemescu]

Din nou tristețe la superlativ.

absența ta – prezentă peste tot
plutește în aerul dintre lumi,

Atât de evidentă iubirea rămasă neschimbată, dincolo de granițele firii.

La tine și tristețea e frumoasă. aDa

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Mulțumesc, domnule Salvan, pentru cuvintele minunate.

[Grig Salvan]

O sensibilă pendulare între lumi, unde totul e doar tăcere, unde sentimentele au irizări albastre, iar absența e o „vibrație fără sunet... și Dumnezeu e tăcut”. O mică elegie de dragoste, gingașă asemeni unei flori născute din tăcere.

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Mulțumesc,  domnule Stănescu Valentin.  Frumos

" amurg  în tăceri"

[Stanescu Valentin]

ERATA!

amurg în tăceri

 

amurg în tăceri

prinse-n poveşti

mă întreb

de mai

eşti

 

 

amurg în tăceri

dusă-n abis

urma ta

fără

bis

 

amurg în tăceri

cuvinte mor

lacrimi curg

dintr-un

nor

 

amurg în tăceri

te mai aştept

speranţă

am în

piept...

[Stanescu Valentin]

Ramona, cine citeşte-al tăcerii ecou pe loc se-adânceşte în sufletul tău. Ai adus o poezie de mare ancorare în tumultul vieţii în căutarea echilibrului de a fi. Mi-a plăcut zicerea ta absența ta – prezentă peste tot... Răspund cu simplitatea unei Valente ecou.

 

amurg în tăceri

 

amurg în tăceri

prinse-n poveşti

mă întreb

de mai

eşti

 

amurg în tăceri

fără de bis

urma ta

spre un

abis

 

amurg în tăceri

cuvinte mor

lacrimi curg

dintr-un

nor

 

amurg în tăceri

te mai aştept

speranţă

am în

piept...

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Domnule Mihai Katin, apreciez profund mesajul dumneavoastră.  Vă mulțumesc din inimă.

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Doamna Vasilisia, mulțumesc din suflet. Cuvintele dumneavoastră înseamnă mult pentru mine. Voi ține cont de sugestii.

[Mihai Katin]

absența ta – prezentă peste tot
plutește în aerul dintre lumi,
ca o vibrație fără sunet
acolo unde ideea se frânge
și Dumnezeu e tăcut  tăcerea este un spațiu  extraordinar  în  care avem revelația absentelor , în care  Dumnezeu ne dăruie acea stare  în care  percepem:

iubirea născută din șoaptele norilor,
în toamnă eternă rătăcind printre sori
se pierde încet
în freamătul frunzei căzute...un poem de o  stranie finete lirica