Teama de adevăr

[Monica Pester]

S-a liniștit pădurea, gândește cum să ardă,

Și roșii sunt toți macii, ca soarele-n apus,

În suflet se strecoară o nevăzută coardă

Un straniu și becisnic izvor de nesupus, 

Vise încăierate își plimbă-n drum culoarea

Iar în văzduh miroase a sânge de titan,

Plutesc pe bolta albă, încercuind cărarea

Nori rupți din străvezie pecete de sultan

Eu doar mă las în voia impulsului intern

Ce îmi coboară fruntea spre jertfele apuse,

Gândind spre amintire ce vorbe să aștern

Și câte simțăminte, la rând să fie spuse

Dar teama se așterne în ochii tuturor,

Și ține strâns în mreje cuvântul, libertate,

Ne spulberă haloul etern de creator,

Suntem bătrânii gliei și ne dorim dreptate

[Chris]

textul este diferit fata de ce am citit pana acum la dv. foarte frumos!

[Monica Pester]

Grig,  -  poeta, vajnică și luptătoare cum o știm - , vorbele acestea , dragul meu, mă obligă să mă uit atentă în oglindă și să văd ce ai văzut tu.

Mi-ar trebui o hiperbolă pentru un complet mulțumesc !

[C.Titi Nechita]

,,Teama". Cred că pe  fiecare dintre noi ne bântuie, dar îmi place că ,,pădurea" se liniștește, semn că există încă speranță, chiar dacă ,,suntem bătrânii gliei" și multe ne dorim!

[Grig Salvan]

Teama e o constantă a vieții noastre, mai cu seamă în vremurile tulburi pe care le trăim. Dar poeta, vajnică și luptătoare cum o știm, mânată de „impulsul intern” spre nesupunere și revoltă, nu se lasă învinsă și cel puțin duce lupta prin intermediul cuvântului. Îmi place ritmul prozodic ales, deși „vise încăierate” iese puțin din ritm prin felul cum cade accentul.

[Monica Pester]

Nicoleta, mă bucur mult că citești cu plăcere ce scriu.

Mulțumesc frumos.

[Monica Pester]

Dle Katin , vorbele dumneavoastră mângâie sufletul meu liric.

Mulțumiri  sincere.

[Monica Pester]

Sunt absolut încântată și onorată de cadourile pe care mi le faci prin astfel de comment-uri

Mulțumesc din suflet, dragă Lisia, promit că mă voi strădui mai mult.

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Versuri ce descriu teama de a se exprima cu trecerea timpului ” suntem batrânii gliei și ne dorim dreptate.

Am citit cu placere.

[Mihai Katin]

S-a liniștit pădurea, gândește cum să ardă,

Și roșii sunt toți macii, ca soarele-n apus,

În suflet se strecoară o nevăzută coardă

Un straniu și becisnic izvor de nesupus,...l-as numi catren pentru cei nu  ne vor uita.....

Eu doar mă las în voia impulsului intern

Ce îmi coboară fruntea spre jertfele apuse,

Gândind spre amintire ce vorbe să aștern

Și câte simțăminte, la rând să fie spuse...catrenul iliadelor  ce au  dat  vieții noastre acea mitologie cu  care vom  urca pe un Olimp meritat

[Monica Pester]

Se pare că sunt chiar luată în serios ca inspirație, mesaj, expunere. Nu că până acum n-aș fi fost, dar parcă încep să am mai multă încredere în mine, atunci când  tu , Lisia văd că ai destulă.

Harul tău de mentor este coroana strălucitoare care te definește

Mulțumesc mult !