cumpănă

[petrut dan]

zilnic mă uit după tine
ți-a mai trecut un an printre degete
fără amintiri cu statui ce ar da
orice să zâmbească

orașul
în care știu camera cu
un pat te-a oprit să intri desculță
simțeai cum vibrează podeaua
ca în reclamele cu primii supraviețuitori

am hotărât să îmbătrânim greu

îți închipui
o altă femeie în locul tău
nu poate fi altceva decât ideea de tine
un deja vu grafic cu singurătatea
nu poți trece pe celălalt țărm

marea
te va înțepa ca un scorpion convins
că face doar ce știe mai bine

[petrut dan]

Alex, ma man , ai dreptate, dar eu tot cred că va veni timpul acela, timp pe care îți doresc și ție să-l apuci, ma man, mulțumesc, cu prietenie!

[bolache alexandru]

O poezie deosebită care vibrează că sa te plagiez că o podea în reclamele cu primii supraviețuitori... am hotărât să îmbătrânim greu... ce bine ar fi să putem hotărî noi...

[petrut dan]

Domnule Mihai Katin, vă mulțumesc și vă mai aștept, urări de bine și sărbători cu bucurii, cu stimă!

Monica, mulțumesc pentru aprecieri și prezență,  sper ca următorul an și ceilalți, mulți, pe care o să-i petrecem pe Însemne să fie mult mai  buni și frumoși, cu drag și prietenie!

Lisia, să-ți fie somnul lin și plin de reni aducători de daruri! Mulțumesc de trecere și cuvinte, până la urmă orice poezie are o poveste în spate, iar noi cititorii o putem transforma în realitate, și pentru tine un an nou frumos și plin de împliniri, iar pentru Însemne Culturale cele mai bune gânduri și realizări,  my lady!)

[Vasilisia Lazăr]

Am intenționat să scriu mai mult despre acest poem, de aceea l-am sărit cu gândul să revin... Am revenit de mai multe ori, dar tot nu mi-am găsit cuvintele potrivite. E prea frumos și simt că, orice aș spune, tot ar fi prea puțin comparativ cu această expresie a deplinității în iubire... Așa că o să mă așez confortabil în pat, o să dau lumea toată pe silențios și o să mă mai pierd o vreme printre rânduri. Până adorm... Mulțumesc de poveste!

[Monica Pester]

Într-o lume uluitor de rapidă, superficială, consumeristă, un astfel de mesaj de statornicie a dragostei, un commitment pe viață, m-ar face să spun că lumea nu e pierdută și specia umană încă își dorește continuitate!

Fericire, Poete!

[Vasilisia Lazăr]

Revin.

[Mihai Katin]

marea
te va înțepa ca un scorpion convins
că face doar ce știe mai bine  

o imagine a unei zodii de stranie inspiratie ce ne ofera acea teribila constatare:

zilnic mă uit după tine
ți-a mai trecut un an printre degete
fără amintiri cu statui ce ar da
orice să zâmbească

cu toata pretuirea mea!

[petrut dan]

Vă mulțumesc, domnule Valeriu Anghel, apreciez prezența și semnul lăsat, cu deosebit respect și sărbători minunate alături de cei dragi!

[Valeriu Anghel]

Un poem-autograf care pecetluiește iubirea statornică și adevărată. Ceea ce nu e puțin, dimpotrivă.

„am hotărât să îmbătrânim greu

îți închipui
o altă femeie în locul tău
nu poate fi altceva decât ideea de tine
un deja vu grafic cu singurătatea”

Deosebit și foarte bine scris.