simbioză

[Vasilisia Lazăr]

zâmbetul meu

stă ascuns în căldura mâinilor tale

când îmi deschei toți nasturii trupului

în pașii sângelui ce-mi galopează prin tâmple

când ceasurile lumii se opresc

clipă și eternitate

cădere și înălțare

 

când nechemate toamne

aprind vreascurile tristeții

în arderea durerii

te iubesc cu buze flămânde

să nu simt că mă dorești pe jumătate

sărutul acela îmi zdrobește celulele

îmi mistuie gândurile

îmi răscolește anii

zâmbetul meu

nu mai e zâmbetul meu iubite

e mugur crescut la rădăcina inimii tale

[Mioara Manoilă]

Iubesc mult poemul acesta! Mi l-am așezat în cămara sufletului. 

[petrut dan]

Un poem ca de sfârșit și de început de an în același timp, cred că e primul poem în care zâmbești și-ți stă foarte bine, mai ales că și vremea ține cu îndrăgostiții, un poem în care sângele face pașii atât de repezi încât atingerea lor se simte în tâmple, ca un galop minunat ce cuprinde trupul surprins cu nasturii descheiați, ceea ce înseamnă că nu degeaba și Alex și-a încheiat tirada tot cu referire tot  la dragoste, probabil spiritul iubirii ne-a cuprins pe toți dar tu ai avut inspirația și priceperea să-l așterni pe hârtie într-un mod poetic foarte frumos! Mi-a plăcut, my lady, cu drag!)

[bolache alexandru]

te iubesc cu buze flămânde

să nu simt că mă dorești pe jumătate

sărutul acela îmi zdrobește celulele Mi-a plăcut mult!

[Vasilisia Lazăr]

Mulțumesc mult, Floare! Să ai un an nou cu bucurii și sănătate! Drag!

[Vasilisia Lazăr]

Mulțumesc mult, Monica! Un an nou așa cum ți-l dorești! Drag!

[Floare Arbore]

impresionantă simbioză  poetică, cu cel iubit pentru eternitate. sincere felicitări dragă Vasilisia.

[Monica Pester]

O așteptare care depășește hotarele timpului și ale spațiului. 

Dorința de  a intra în infinitul iubirii este adevărata formă de simbioză cu spirtul predestinat. 

Minunat, Lisia !