Din melos cobor să-mi iau partea,

Cinci note și-un sunet fragil.

Mă sperii când cloncăne moartea 

Și-mi cere dispensă, subtil.

Și-i dau. Mă aburc dintr-o dată

Pe stâncile crudei visări,

În vârf, unde zorii se-arată

Și-i loc pentru alte-ncercări.

Nu-mi pasă de tine, nebuno,

Că ai un obraz străveziu,

Vino, și-om bea capucino,

Cât am încă sufletul viu.

Plătesc dar voi cere…

Mă rătăcisem demult între cuvintele tale.

Vocea ta mi se-ncuibase în carne

ca într-o fortăreață.

Credeam că are tonuri diferite

în funcție de stările mele

Dar nu, vocea era neschimbată

Joasă, uneori răgușită,

uneori amăruie ca ghimbirul.

Îmi inducea un parfum de tutun olandez

amestecat cu leandru, mosc și neroli.

Un pic de scorțișoară, pe suprafață,

când aveai tonuri grave, serioase.

Și o notă…

iar am dat di șel bucluc!

ce nevoie, ce năpastă,

n-apucai dezdrăgosteala

că în mine fierbe oala,

iaca, iaca, dă din coadă,

năvăleeește

cu alai și pază-n barbă,

poooposește-n flori din țâțî,

sfântul rai di pi vătrai,

soare-n plete,

vaaaaaiii vai vai

cum o dai și cum n-o dai, lumea-i alta,

naaaiii naaaiii naaaiii

de m-ai crede, de m-ai vede,

jur, pi mama, lumea-i nouă la…

Îmbrățișând grădini și tenebre

ploaia cuprinde orașul.

Îl aud trosnind din vertebre,

cerșetorii își lasă sălașul

și fug prin biserici grăbiți,

veseli aleargă fără umbrelă

cu ochi mirați doi tineri trăzniți.

muncitori coborând de pe schelă,

gospodine alergând disperate,

mașini claxonând în neștire

și chivuțe cu fuste-nfoiate

oferind trecătorilor flori...

Vino și tu să arunci o…

Sub unduiri de sălcii dunărene

nălucile s-au oploșit flămânde;

Și, sfredelind cu ochii goi prin unde,

înșiră setcile pe vis de mrene.

Într-o zi te vei întreba

Dacă eu

Eram umbra unei străzi,

Dacă pomii de lângă cimitirul închis

Au aceleaşi cuvinte când află

De unde vii

Şi nu poţi răspunde,

Încă pui întrebări

Despre râsul meu, despre ochii în care

Ţii minte doar

Ardea o frântură de cer.

În rest norii de praf

Îţi desenează urmele pe un zid,

Un grafitty îţi aduce sensul

Acelui blues interzis celor…

De nesfârşita ploaie

suspinând salcâmii,

ca pruncii în somn,

de vârfuri se îndoaie...

Tu nu eşti Ana

Din ruinele cetăţii,

din noima cărărilor

voi clădi un poem să arăt

splendoarea singurătăţii

Şi n-ai să fii Ana  

Când talpa cald, coboară pe nisip

Și bolta-și arcuiește delicat,

Ca un semnal din astre, fără chip,

 Necunoscut ca  diamant adevărat,

E-o rană tandră  în cortina ploii,

Fereastră ce m-aruncă solitar,

Și-mi țese-n strună de vioară zorii,

Iar pacea mi-o așterne pe altar.

Din secera crescută de o doică, 

Nu voi simți nicicând, ca altădat

Parfum de perlă-abia ghicit în scoică

Și-n jur, miresme ce…

Spirala gândului

fumului,

laţului pentru păsări,

frânghiei sacagiului

găleţii din fântână

sfoară,

fir,

gând,

trecere.

Şerpuită în zeiţe roşcate

de lut frământat îndoriat

cu dorul din humă,

solară pe porţi şi podoabe,

pe lemn şi aur,

pe lână şi borangic

adăstând împletită pe stălpi şi pe linguri,

în coada codanei şi bunicii de mâine

răsărind în zori pe colaci şi pe pâine,

râu veşnic curgând trăitor şi…

mă lepăd de mine

de trei ori mă lepăd

ca de o haină ruptă

plină de molii

și mă cuprind remușcările

gâtlej învelit de mărăcini

atunci mă dau de trei ori peste cap…

Luptă de-o viață cu statul

și dă-i și luptă

și

Costel Zăgan

fărâmiturile străbăteau văzduhul, ca fulgii

cădeau

și numai pe unde nu cădeau,

***

uriași din poveste, ne-adunam în jurul mesei,

mama, mulțumită ca o gherghină, râdea, alinta suflul zilei,

ne spunea istorioare de pe timpuri, turna-n farfurii, aducea pâine caldă,

apă,

nu-și făcea griji care-o fi cel de-i cădea firimitura de la gură,

povestea, râdea, turna-n farfurii, ne sorbea cu privirea,

 lăuda: - ochioși mai sunteți,

noi într-un…

 O altă toamnă bate la fereastră

cu frunze ruginii și dantelate,

se ofilesc garoafele în glastră,

de-atâtea amintiri necenzurate.

.

Revin acum, pe cuget să se-aștearnă,  

când vara-și plânge…

Venin la tâmple. Lună destrămată.

Alean fecund. Trăiri „extraprudente”.

Popas în doi. Frânturi adiacente.

(În circul morţii – viaţă acrobată.)

Din file-albastre, câteva procente.

(De-acum comete... Vis de ciocolată.)

Un Eros calp şi existenţă plată.

Granit în cord şi ploi indiferente.

Pasaj blocat. Redute. Agonie.

O cruce-n dreptul verilor-turcoaze.  

Cenuşă dintr-o stea odată…

O, ce război! Șenile prin pătrate, 

Precum un dans cu pași de tăvălugi, 

Cu bieți pioni, infanteriste slugi, 

Ce-i mână-n luptă bice-aristocrate.

Sunt pedestrași. Cai au numai nebunii. 

Dungații clauni, cu strategii cruciș, 

Se sinucid, trecând prin foc pieptiș,

Sau cad din turn, de dragul pasiunii.

Cu funde, cordeluțe și…

e ora la care poeții-și degajă
cumplitele dureri-fantezii
când păianjenul morții face de strajă
la hotarul dintre noapte și zi

e ora la care fratele viul
adastă lângă mormânt
când se poate vedea în adânc și sicriul
cel bine păstrat în pământ

e ora la care obosite fecioarele
își leapădă pânza străina
un duh nevăzut le destinde picioarele
și-n vis le înseamnă cu vina...

Mă curge timpul ca pe tulburi ape,

În rostogol izbit din mal în mal,

Dinspre departe înspre mai aproape,

Dinspre-un uitat amonte, spre aval.

M-agăț cu jind de maluri nisipoase,

Adăst să prind o viță de copac,

Dar valurile reci îs mai vârtoase,

Căci, din prinsoarea-mi slabă, mă desfac.

Şi stânca ce am fost înspre izvoare –

O piatră tare, nu însă şi zveltă –,

Cât de curând, din zbaterea-n vâltoare,

Va deveni…

Nebun am fost

şi-am spart,

din catedrala păgână,

vitraliul ce te reprezenta.

Printre cioburi ţi-am găsit ochii

şi am privit lumea cu ei –

chiar există atâta culoare?

Prin ciobul-zâmbet

am salutat cocorii întorcându-se

în primăveri ce le credeam de mult uscate.

Braţele ţi-erau pline de cântece noi.

Prin sâni i-am văzut

pe toţi bărbaţii care ţi i-au mângâiat

şi ţi i-au dorit

(Eu eram mult…

Copilăroasă, toamna mijea la mine-n suflet 

În dimineți senine cu ochi de peruzea;

Cu unduiri feline și cu molatic umblet, 

Pășea parcă purtată de-un vânt de catifea. 

Îmi inspecta odaia încet, pe îndelete, 

Și chicotea, ghidușă, la tot ce observa;

Cu crizanteme albe și cu gherghine-n plete, 

De un parfum șăgalnic ea timpul îmi umplea. 

Îmi răscolea, ștrengară, prin rafturi prăfuite –

Ce căuta acolo deloc nu…