Cucuteni

[Daniela Albu]

Spirala gândului
fumului,
laţului pentru păsări,
frânghiei sacagiului
găleţii din fântână
sfoară,
fir,
gând,
trecere.
Şerpuită în zeiţe roşcate
de lut frământat îndoriat
cu dorul din humă,
solară pe porţi şi podoabe,
pe lemn şi aur,
pe lână şi borangic
adăstând împletită pe stălpi şi pe linguri,
în coada codanei şi bunicii de mâine
răsărind în zori pe colaci şi pe pâine,
râu veşnic curgând trăitor şi albastru
învolburându-şi calea
prin sângele viilor noastre

păzită de cerbi cu stea în frunte,
ivită în vis de călugăr sihastru
vine mereu să privească, s-asculte
cai albi mâncând jăratic şi sunet de fluier
concentrice cercuri desfăcând ordonat
ziua coboară, noaptea vazduhul străbate,
stă ascunsă în sunet de clopot curat
în volute de brâuri, cupole şi bolţi
de case, biserici, cetăţi şi palate
de alb aşternut cu dantele şi colţi
de marmură cruci în uitare lăsate.
În nopţi înstelate văzduhul tresare
când celestele oi coboară la vale
şi se adună soborul zeiţelor sfânt
în firul spiralei urcând din pământ
Învârfurat să atingă luna curând.

(din volumul „Cearcănele verii”, ed. Art Creativ

[petrut dan]

Un poem tematic bine scris, cu dinamică bună și final pe măsură! Cu drag!

[Daniela Albu]

Mulțumesc Mihai Katin , Vasilisia Lazăr și Gabriel Cristea pentru popas și pentru comenatariile la acest poem.

[Vasilisia Lazăr]

O încercare de reconstituire a Civilizației de la Cucuteni, dispărută atât de misterios în neantul istoriei. 

Vă mai așteptăm!

[gabriel cristea]

Minunat poem! Avem nevoie să ne redescoperim culturile pierdute. 

[Mihai Katin]

În nopţi înstelate văzduhul tresare
când celestele oi coboară la vale
şi se adună soborul zeiţelor sfânt
în firul spiralei urcând din pământ
Învârfurat să atingă luna curând... un final  dens, inspirat  si  plin de acel  mister  al  unei  culturi  din care  genomul  romanesc inca  isi  are vitalitatea...