Ploaie

[Daniela Albu]

             

Îmbrățișând grădini și tenebre

ploaia cuprinde orașul.

Îl aud trosnind din vertebre,

cerșetorii își lasă sălașul

și fug prin biserici grăbiți,

veseli aleargă fără umbrelă

cu ochi mirați doi tineri trăzniți.

muncitori coborând de pe schelă,

gospodine alergând disperate,

mașini claxonând în neștire

și chivuțe cu fuste-nfoiate

oferind trecătorilor flori...

Vino și tu să arunci o privire

spre acest festin de culori,

ieși o clipă din lumea virtuală,

scoate-ți nasul din cărți și tratate,

să nu-mi spui că-i o ploaie banală,

dănțuind fără frâu prin cetate

apa vieții pe străzi se revarsă

gonind lâncezeli și înfrângeri.

Vreau să facem cale întoarsă

spre condiția noastră de îngeri.     

(din volumul „Citadini și levantini” ed. Inspirescu)                                   

[Grig Salvan]

Captivantă vânzoleala ce cuprinde ca o febră orașul sub amenințarea ploii ce va să vie. Frumos „festin de culori”. Și da, nici o ploaie nu-i banală! Apa ploii, revigorantă, spală lâncezeala urbei dimpreună cu toate mizeriile și necazurile oamenilor.

[petrut dan]

Da, interesant finalul, mai ales că în privința a ceea ce ai spus tu sunt foarte multe păreri ceea ce înseamnă că este un subiect ce face furori și nu neapărat printre oamenii de știință sau cei obișnuiți cu cele spirituale, ideea este că ai trezit interesuil cu acest poem ce pornește de la descrierea  orașului în timpul unei ploi, probabil de vară , continuând cu o invitație la festinul culorilor, mai ales că ploaia le conturează în mod natural și sfârșind cu acea dorință de care vorbeam la început și care îi dă poemului individualitate ! Mi-a plăcut, cu drag!)

[Vasilisia Lazăr]

O poezie interesantă și plăcută.

[Daniela Albu]

Mulțumesc pentru comentarii. Am folosit termenul „chivuțe” tocmai ca să nu se piardă cuvântul să rămână întipărit în mintea cititorului, dar este adevărat și că spațiul poeziei este atemporal....

[bolache alexandru]

Orașul sub ropotul ploii... Frumos!

[Mihai Katin]

ploaia cuprinde orașul.

Îl aud trosnind din vertebre,

...o imagine  citadina  surprinzatoare  si  inspirata in acelasi timp

mașini claxonând în neștire

și chivuțe cu fuste-nfoiate

oferind trecătorilor flori...   se potriveste  unei  intoarceri in timp,chivutele nu  mai  sunt  ,dupa   cum spune  cantecul"mama mea e florareasa!!!)...

apa vieții pe străzi se revarsă

gonind lâncezeli și înfrângeri.

Vreau să facem cale întoarsă

spre condiția noastră de îngeri....finalul este  un regal  metaforic  in spatiul  atat  de  plin de inspiratie  al ploii

[gabriel cristea]

Un stil de poezie atractiv și clar. Minunat!