Neiertarea

[Corneliu Neagu]

Să vină o furtună, să șteargă neiertarea

rămasă agățată pe muchii reci de timp,

în umbra unor visuri venite pe cărarea

legendelor cu zâne furate din Olimp.

Apollo din Parnasul cu muzele retrase 

pe-o stâncă bântuită de un mister bizar,

la umbra înserării în taină vrea să lase

amurgul resemnării pe sfântul său altar.

Să vii la miezul nopții, e ușa descuiată,

tu, muză răzvrătită, plecată din Parnas,

în casa văruită, pe-o margine de vatră,

să îți alung păcatul cu zâmbetul din glas.

Eu știu că îndoiala te bântuie întruna,

de când în trup o vrajă, ajunsă pe ascuns,

te mistuie în visuri, precum în oaze luna

se oglindește-n ape, fiind de nepătruns.

Când zorii către ziuă vor bate la fereastră,

tu vei pleca, iubito, urmând același drum,

în urma ta vor plânge și florile din glastră,

simțind că neiertarea ne va pândi oricum.

 

[Corneliu Neagu]

Vă mulțumesc prietene Alexandru Bolache pentru popas, lectură și comentariu! Și pesimismul are rolul său, ușor sau greu, într-o creație lirică... Ar fi prea monoton să trăim într-o veselie continuă!

[bolache alexandru]

O romanță frumoasă chiar dacă în esență este ușor pesimistă... Timpul vindecă totul. Oare?

[Corneliu Neagu]

Dragul meu prieten și coleg de condei Grig Salvan, am revenit cu acest nou comentariu pentru ați mărturisi că tot ceea ce scrii despre versurile mele mă tulbură cu cele mai frumoase sentimente de bucurie și încântate. Cuvintele mele rămân prea sărace pentru a-mi exprima bucuria și încântarea pe care le reșimt citind tot ceea ce scrii despre lirica mea. Onorat!

[Corneliu Neagu]

Mulțumiri alese cu drag, prietenie și respect, dragii mei colegi de condei Grig Salvan și Liliana Popa!

[Mihaela Popa]

delicat, blând, frumos metaforizat, citez în semn de apreciere

"Eu știu că îndoiala te bântuie întruna,

de când în trup o vrajă, ajunsă pe ascuns,

te mistuie în visuri, precum în oaze luna

se oglindește-n ape, fiind de nepătruns."

[Grig Salvan]

Aceeași atmosferă de supralume, de vis trăit intens de poet în suprarealitatea creată de sufletul său, cu imagini fascinante, cu personaje mitice, de legendă și o atmosferă dominată de melancolia profundă a iubirilor trecute ori pierdute, dar revenind obsedant în prezentul anost, bântuind asemeni unor duhuri ori fantasme sufletul poetului. Tema e susținută de ritmica incantatorie a versurilor, de tonul grav ca un cântec-descântec venind din alte lumi. Poemele semnate Corneliu Neagu cuceresc irepresibil sufletul cititorului de la primele versuri.

[Corneliu Neagu]

Mulțumiri cu drag și prietenie,Nicoleta Ramona!

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Am citit cu drag si interes

[Corneliu Neagu]

Denisa, prezența ta aici, prin comentariul scris și semnat, îmi mângâie gândurile și sufletul. Onorat!

[Corneliu Neagu]

Ada, delicatețe și finețe în răspunsul tău... Ca întotdeauna! Onorat!