Răsărit pe bolta mea

[Monica Pester]

Când talpa cald, coboară pe nisip

Și bolta-și arcuiește delicat,

Ca un semnal din astre, fără chip,

 Necunoscut ca  diamant adevărat,

E-o rană tandră  în cortina ploii,

Fereastră ce m-aruncă solitar,

Și-mi țese-n strună de vioară zorii,

Iar pacea mi-o așterne pe altar.

Din secera crescută de o doică, 

Nu voi simți nicicând, ca altădat

Parfum de perlă-abia ghicit în scoică

Și-n jur, miresme ce m-au îmbătat,

Și un crepuscul alb ca niciodată,

Îmbină curcubeie largi pe cer,

Iar trista și revendicata Lună,

Își ia adio dintr-un pat de fier.

În lungul zilei ce așteaptă-n colțuri

Să se-nfiripe pân-la asfințit

Sorb mierea din grădina cu săruturi

A soarelui ce-abia a răsărit.

De ce mă dor atunci primele riduri,

Și ce mister mi se relevă iar

Când talpa-mi poposește pe nisipuri

Și bolta se-arcuiește ca pe jar ? 

[Grig Salvan]

Cald și tandru poem, articulat ca o broderie, fiecare vers, fiecare strofă la locul lor, cred că o construcție riguroasă și frumoasă de șase strofe nu e chiar la îndemâna oricui...

[petrut dan]

Mi-a plăcut imaginea lunii care își ia adio de pe un pat de fier, puternică și potrivită în același timp, patul de fier m-a dus cu gândul la cele de spital de unde într-un fel sau altul toți cei care trec pe acolo își iau până la urmă la revedere sau  adio, dar tot poemul merită menționat ca fiind bine susținut și care la final lasă o întrebare căreia probabil  va trebui să-i compui un răspuns pe măsură! Seară bună!)

[gabriel cristea]

Minunat, minunat! 

[gabriel cristea]

Minunat, minunat! 

[Monica Pester]

Îmi cântă inima când vad ca, uneori, pot ajunge la sufletul cititorului. Cu atât mai mult cu cât aceștia sunt câțiva din cei cu voce autorizata în lirică. 

Mulțumesc, Alex, d-le Katin și  Lisia.

Adâncă prețuire tuturor !

[Vasilisia Lazăr]

Când talpa cald, coboară pe nisip / Când talpa, cald, coboară pe nisip (cât de importantă poate fi o virgulă dacă e pusă unde și când trebuie!)

Bine că ai modificat primul vers din strofa doi că era o frază fără predicat. Am citit-o mai devreme.

Ultima strofă foarte frumoasă. Sunt și alte imagini deosebite. Rima asfințit/răsărit e o rimă foarte facilă.

Am citit cu încântare!

[bolache alexandru]

O multitudine de imagini feerice care te încântă. O plăcere deosebită am avut citind această poezie!

[Mihai Katin]

Și un crepuscul alb ca niciodată,

Îmbină curcubeie largi pe cer,

Iar trista și revendicata Lună,

Își ia adio dintr-un pat de fier....sublim oniricul  acestui  peisaj  umanizat  in  abstractizarea  luminii..

În lungul zilei ce așteaptă-n colțuri

Să se-nfiripe pân-la asfințit

Sorb mierea din grădina cu săruturi

A soarelui ce-abia a răsărit.....o  incredibila  stare de a  exista  ,de  a  simti  existenta  zilei   ca  un gust  serafic

De ce mă dor atunci primele riduri,

Și ce mister mi se relevă iar

Când talpa-mi poposește pe nisipuri

Și bolta se-arcuiește ca pe jar ?...nu  vom afla nici  un raspuns  pentru  ca astfel  de intrebari  nu-l  necesita....

cu  pretuire!