ningea cu pâine

[Maria Mitea]

fărâmiturile străbăteau văzduhul, ca fulgii
cădeau
și numai pe unde nu cădeau,

***

uriași din poveste, ne-adunam în jurul mesei,
mama, mulțumită ca o gherghină, râdea, alinta suflul zilei,
ne spunea istorioare de pe timpuri, turna-n farfurii, aducea pâine caldă,
apă,
nu-și făcea griji care-o fi cel de-i cădea firimitura de la gură,
povestea, râdea, turna-n farfurii, ne sorbea cu privirea,
 lăuda: - ochioși mai sunteți,
noi într-un glas: - ai mei îs cei mai frumoși,
ba ai mei, că-s albaștri,
verzi am doar eu,

mai degrabă o soră, sau frate: - ți-au căzut firimituri,
nu-s de la mine,
tu ai dat pe jos, - ba de la tine sunt,
nu-s nici de la mine, tu ești gură cască,
vezi cum împrăștii,
numai ce-am dat cu mătura prin casă,

mama știa să ne potolească: - lăsați fărâmiturile-n pace,
e mare păcat să te cerți la masă,
ori
învinovățești,
așa sunt oamenii pi undi trec lasă fărâme după ei,
este o vorbă din bătrâni, se zice că fiecare firimitură cade din cer,
strămoșii își cer pomenirea,
strângeți-le-n palmă și chemați păsările să le ciugulească în voie bună, să crească aripi,
că ele duc vorba la cei de sus,

***

alerg în spatele casei, le presor pe mușuroi,
mă uit cum la fuguța, la fuguța, cară-n spate,

aud tunetul

vine ploaia

[Maria Mitea]

Vasilisia, Gabriel, Mihaela, Chris, Amanda  încântată de trecere și cuvintele de bie! Mă bucură și motivează să mai scriu! 

Amanda, și mie îmi place partea cu furnicile, poate și pentru că în copilărie am avut o perioadă când eram obsedată de furnici. La noi se zice, atunci când te apropii de mușuroi și le ajiți atunci furnicile fug în mușuroi să se apere și cheamă ploaia. Am corectat. Mulțumesc! Cu bine și sănătate! 

[Maria Mitea]

Mihai,

Mulțumesc de trecere și semn! 

Poate într-o zi o să scriu versurile.

Am lăsat varianta originală (cu mici modificări).  Pe moment asta e curiozitatea mea, mă trezesc la 5am și aștept, ce vine aia scriu. 

cu prețuire! 

[Amanda Spulber]

Cred că erai iar copil atunci când ai scris, atât de bine ai dat viață amintirilor. :)

Typo: "strângețile-n palmă și chemați"
Corect: strângeți-le-n

Ultima parte, cea cu furnicile, e tot așa plină de viață și drăguță. Când citesc, "la fuguța" parcă și văd furnicile cum vin repede să adune firimiturile. Dar nu o înțeleg. Știam că ploaia începe dacă omori furnici, nu dacă le hrănești. Poate diferă.

[Chris]

da, frumos, mi-a placut si tittlul...

[Mihaela Popa]

filă de suflet în pagina ta, tare frumos ai scris, tare frumoase sunt amintirile astea

mă înclin!

[gabriel cristea]

Minunat poem, strașnic grai! 

[Vasilisia Lazăr]

Maria, m-ai topiiiit, o poezie duioasă. 

Te mai aștept!

[Mihai Katin]

mi-a placut  mult  aceasta proza poetica, o mitologie  populara ce merita reluata si adusa in prezent, ca o intrebare, de ce nu  ati  incercat acest poem in nota versului:

așa sunt oamenii pi undi trec lasă fărâme după ei...

ar  fi  fost  extraordinar !

cu pretuire!

[Maria Mitea]

Alexandru, Mulțumecs mult pentru lectură , și mă bucur că am reușit să aduc emoție! 

Maria, 

[bolache alexandru]

Ce imagini frumoase! Mi-au dat lacrimile!