Construcții de Timp

[Monica Pester]

Momentele când Timpul tău se oprește,

nu te lasă nici să respiri, nu te bagă 

în seamă, chiar îți interzice să gândești,

ei bine, momentele acelea au devenit

tot mai frecvente pentru mine.

Mă împing într-o acoladă a vieții

și mă obligă să-mi fac epilogul,

să-l compun, să-l scriu și să-l postez

în marea mea arhivă de amintiri.

Dar nu ai câștigat războiul, Timp hulpav,

de-abia ți-am cedat o biată bătălie.

Mă înconjoară stelele, îngerii cu aripi violet 

și glasuri de theremin mă trimit

să-mi reiau coroana ciobită, s-o pun pe frunte

și să pornesc biruitoare ca întotdeauna. 

Pe tine, Timp sticlos, doar eu,

prin vrerea mea te voi opri, 

când se vor retrage condorii spre dune de nisip, 

când balenele își vor regăsi linia magnetică

și nu vor mai eșua pe țărmuri triste,

când aurora boreală ne va încânta

cu minunea ei polară doar o zi,

iar ghețurile nu se vor mai topi și curge.

De-abia atunci te voi chema, Timp hain,

să mă pui în albumul tău de artefacte

și să-mi faci cadou veșnicia.

Doar atunci...

[Corneliu Neagu]

Ce forță psihică uriașă să poți opri timpul, sau să-l poți chema! Dar cu aceste versuri frumos meșteșugite și frumos curgătoare este, desigur, posibil...Eu am recitit poezia, având astfel impresia că timpul s-a oprit. Bun prilej de a mai gusta încă odată din frumusețea și mirajul acestei poezii fără pereche! Felicitări la scenă deschisă!

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Lupta cu timpul de-a lungul vieții  este redată prin imagini sugestive. Am citit cu plăcere.