Între un ,,șah!" și-un ,,mat!"

[Manuela Munteanu]

O, ce război! Șenile prin pătrate, 

Precum un dans cu pași de tăvălugi, 

Cu bieți pioni, infanteriste slugi, 

Ce-i mână-n luptă bice-aristocrate.

Sunt pedestrași. Cai au numai nebunii. 

Dungații clauni, cu strategii cruciș, 

Se sinucid, trecând prin foc pieptiș,

Sau cad din turn, de dragul pasiunii.

Cu funde, cordeluțe și taftale,

Regina luptă cât un regiment, 

Pierdută trist într-un devotament, 

Caduc tribut iubirii maritale.

Un rege domn, armatei lui integru,

Își plimbă visul marii cuceriri, 

Valsând prudent, prin fugă și opriri, 

Cu pașii strâmți pe câmpul alb și negru.

Orice război ne-ar bântui regatul, 

De-om fi pioni, nebuni cu cai, sau regi,

O luptă nu-i prea scurtă să-nțelegi, 

Că între-un ,,șah!" și-un ,,mat!", mai bine matul.

[Manuela Munteanu]

Mulțumesc pentru trecere și apreciere, domnule Grig Salvan! Au același obiectiv, victoria, cu aceleași strategii, compromisuri, oportunități, preferințe, ierarhii, dar mai ales alegeri. Zi frumoasă!

[Grig Salvan]

Interesantă paralelă între viață și jocul de șah, paralelă ce s-a mai făcut, dar aici e foarte original construită, cu un limgaj colorat și bogat, cu imagini surprinzătoare și stil alert! Frumos!

[Manuela Munteanu]

Vă mulțumesc, doamnă Mioara Manoilă!

[Manuela Munteanu]

Da, deloc ușor, pentru că de cele mai multe ori ,,clarul" diferă. Unghiurile diferite de vedere îl face opac. :) Amanda,  îți mulțumesc pentru popas și cuvinte! Drag de ele!

[Amanda Spulber]

Sunt de acord, și mie îmi plac situațiile clare, dar unele nu sunt ușor de tranșat. Îmi place ritmul, redă foarte bine senzația de mișcare febrilă. Se simte și o undă de tristețe.

[Manuela Munteanu]

Vă mulțumesc, pentru constanta prezență, domnule Vasile Burdușa!

[Manuela Munteanu]

Cu, sau fără războaie, viata continuă în plăsmuirea ei. Eu am dorit să scriu despre alegerile pe care le facem și care, inevitabil,  au puterea de a-i hotărî vieții cursul. Mulțumesc pentru apreciere și popas,  doamnă Vasilisia!

[Manuela Munteanu]

Domnule Mihai Katin,  mulțumesc pentru prezență și cuvinte! Sigur că remiza ar fi de preferat. Tot ce este concret este de preferat. Atât matul, cât și remiza sunt certitudini, una eliberatoare,  alta împăciuitoare. Fiecare dintre ele ne-ar îmbogăți existența, pe când un continuu șah! ne-ar stagna-o. Cu drag de vizită!

[Vasilisia Lazăr]

Cu poezia ai dat mat, doar că, în viață, jocul continuă şi după mat. Citit cu drag! Seară frumoasă, Manuela!

[Mihai Katin]

O luptă nu-i prea scurtă să-nțelegi, 

Că între-un ,,șah!" și-un ,,mat!", mai bine matul....oare?....poemul  este de o  clasica  moralitate   si o  filosofie  atent  punctata dar ....sa fim maestrii  remizelor   este secretul  fericirii  netradate...

cu  multa  pretuire!