Într-o zi te vei întreba

[Mihai Katin]

 

 

Într-o zi te vei întreba

Dacă eu

Eram umbra unei străzi,

Dacă pomii de lângă cimitirul închis

Au aceleaşi cuvinte când află

De unde vii

Şi nu poţi răspunde,

Încă pui întrebări

Despre râsul meu, despre ochii în care

Ţii minte doar

Ardea o frântură de cer.

În rest norii de praf

Îţi desenează urmele pe un zid,

Un grafitty îţi aduce sensul

Acelui blues interzis celor condamnaţi

La inocenta iubirii.

Într-o zi fumul de ţigară al unui necunoscut

Te va face să crezi că am plecat

Cu herghelia stelelor din zori,

Ultim indian expulzat

De o lejeră mondenitate

În care ne mângâiam şi minţeam

Cu gust de cafea, de cocos, acaju, marţipan.

Uneori întorci capul

Şi nu poţi crede

Că pot exista

Într-o eterică voluptate

Ce îţi sărută părul încă rebel...

[Amanda Spulber]

Prima tendință e să tac și să ascult, dar îmi plac prea mult ultimele două versuri ca să nu le repet.

"Într-o eterică voluptate
Ce îţi sărută părul încă rebel..."

Și dacă tot am vorbit...
Typo: "La inocenta iubirii."

[Mioara Manoilă]

Superb!

[petrut dan]

Îmi place acest poem format din flașuri ce îndreaptă atenția spre lucruri opuse parcă ideii

de scriere unitară dar care construiesc un spațiu în care imaginația își găsește rostul prin diferitele elementele ce-i susțin prezența în tablourile expuse cu pricepere și buna cunoaștere a scrierii lirice. Un poem în căutarea unor anumite răspunsuri și justificări pentru cele mai multe dintre ele lucruri neîntâmplate dar care rămân undeva în alt loc sugerat de autor unde este permis aproape orice! Stima!

[gabriel cristea]

Seducția modernismului. Magistral! 

[Manuela Munteanu]

Mi-ați amintit de ,,Veșnicul" :)

,,Un val de nepătruns ascunde veșnicul în beznă. 

Nu-l vede nimeni, nimeni 

și totuși află-l fiecare,

așa cum eu, îți aflu buzele pe întuneric 

iubita mea, în miez de noapte, când șoptim 

în taină vorbe mari despre-nțelesul vieții."

Pasiunea ia multe forme. De la trăirea organică, până la prezența tainică, nevăzută a îndrăgostitului platonic. Cred că poetul este un asemenea veșnic îndrăgostit imponderabil. Tare frumoasă această incursiune eterică prin palpabil!

[Vasilisia Lazăr]

Conștientizarea unui timp al introspecției, o răscolire a propriilor trăiri într-o recluziune interioară, exprimată printr-un lirism confesiv duios cu propriul sine, o nostalgie oarecum bravată... Foarte frumos!

[bolache alexandru]

O poezie deosebită în care introspecția te fascinează prin universul liric. În titlu, după „întreba”, ar trebui puncte de suspensie...

[Monica Pester]

În oglindă. Vom vedea ce n-am văzut,  vom simți  ce n-am simțit.Si poate, atunci vom ști. 

Admirație !

[Mihai Katin]

https://www.youtube.com/watch?v=MWoQW-b6Ph8&pp=ygULbWVtb3J5IHNv...

este bine uneori sa ne  privim de dincolo  de noi,acest  exercitiu   al vizualizarii a ceea ce suntem , al perspectivei   in care  ceilalti  ne  descopera  este  ciudat  pentru  ca uneori poti  crede ca  nu  esti  tu acela ...