Ajutooor, Carauuul!

[Maria Mitea]

iar am dat di șel bucluc!

ce nevoie, ce năpastă,
n-apucai dezdrăgosteala
că în mine fierbe oala,

iaca, iaca, dă din coadă,
năvăleeește
cu alai și pază-n barbă,

poooposește-n flori din țâțî,
sfântul rai di pi vătrai,
soare-n plete,
vaaaaaiii vai vai

cum o dai și cum n-o dai, lumea-i alta,
naaaiii naaaiii naaaiii

de m-ai crede, de m-ai vede,
jur, pi mama, lumea-i nouă la chindii,
m-alăptează iar din stele,
și mă scaldă în rozele,

aaamețită, ruuujinităăă,
îmi zâmbești fărî scheli,

speeeeru-ți Doaaamneee, nu-i devreme
nici păcat
să-ncâlcesc din nou în ițe
dorul toamnei cel cu fițe,

ti ti tiiiiii, ce mă faaaac,
dooooorul lelii iaaaar m-apucăăăă,
tooot pi ducă
iiiar mă pupă, nu mă lasă,
ce mai paaasăăă,

ce buuucluuuc,

păiiii / eu toamna mă încurc

[Monica Pester]

La început de profesie, am trăit câțiva ani în Moldova. 

Ce am citit aici este absolut autentic !

M-am bucurat !

[Maria Mitea]

Chris, cu mult drag și sănătate! Ne cititm!

Maria, 

[Maria Mitea]

Vasilisia, Mulțumesc de lectură! Cu zâmbete și poezie mereu! 

:)

Maria, 

[Maria Mitea]

Alexandru, MUlțumesc de semn cu bucurie! 

Atfel nu există. Această limbă, strașnic de dulce și blândă,  are istoria ei. E, he, he ... de aia și aici acest vers a venit cu vocalele cântate. 

Sper că mamele în Moldova, România mai cântă cântece de leagăn pruncilor, nu au uitat, sau încearcă să-și aducă aminte de cântecele de leagăn cântate cu vocea proprie, nu casete sau spotify, cd-uri sau alte metode moderne. 

[Maria Mitea]

Mihai, 

Scrii mai jos ”acest  poem  ma bucura pentru  ca  are  acea   sclipire  moldoveneasca a bucuriei autentice” 

Zilele astea  sora cea mai mare ne trimite câteva poze pe care  ”le pierdusem urma”. În toate pozele eram cu gura pănă la urechi, venea un aer/lumină de ”sclipire moldovenească” .  Anume moldovenească,  pentru că la noi acasă ( fiind mulți)  era mereu o veselie, muzică, dansuri, în adolescență ne întreceam cine dansează mai bine, mergeam deja pe la nunți și era rușine să nu știi să dansezi, se zicea ” doar nu vrei să ții gardurile” :) 

Mama, teteia erau mereu printre noi, acolo, nu ne scăpau din ochi. 

Uneori , în zilele de azi, cu atâtea schimbări de idei, convingeri, still de viață, zile schimbătoare de vreme, ne întrebăm ”da oare eu am fost un copil iubit, fericit, bucuros”  sau trebuie să merg la psihoterapie ca să devin unul. :)    

În copilărie visam să văd lumea, și am văzut-o doar ca să rămân în multe feluri dezamăgită, pentru că nimic din ce am văzut și trăit pe unde am fost nu se poate compara sau concura cu bucuria/sclipirea de-acasă.

Uneori, vorbesc cu viața , îi zic: ” da bine mi-ai mai făcut-o, mai pus la punct în cel mai adevărat mod, mi-ai dat tot ce am vizat, dar nu mă ierți ... Poate și de aia vine așa poezia, mă apucă dorul și numai așa pot retrăi acea stare onestă/inocentă. Deci ”lirica etnografică” are grijă de ea însăși, se auto-prezervează în noi dintotdeauna, moși strămoși încă din copilărie, mama cu glasul ei blând, îngrijește rădăcinele folclorului.  

Mulțumesc de semn! Numai bine și sănătate! 

[Maria Mitea]

 Amanda,

Recunosc, vocalele astea sunt molipsitoare. Este un cântec de ”ajutooor”  care a venit cu vocale cu tot. :) 

Am  folosit sugestia ta la, fierbe oala, e mai bine.  ”slash”-ul e pus să arăt un fel de pauză, de spațiu.  Mari mulțumiri!  

[Chris]

ce frumos...

[Amanda Spulber]

Nici "auuu" pus de mine nu e bun, fiindcă am vrut să zic "aaau". Chiar m-am încurcat în vocale. :)) Și dacă tot am revenit: e un "slash" rătăcit în ultimul vers, cred.

[Amanda Spulber]

Auuu!:) M-a prins ritmul, dar m-am încurcat un pic în vocale. Poate-s un picuț cam multe? Sau poate greșesc eu.
"că-n mine fierbe oaaala,"
Versul ăsta cred că ar intra mai bine în ritm dacă ar fi scris fără cratimă.
"că în mine fierbe oala" Mie așa îmi sună.

[Vasilisia Lazăr]

:)