Lucrurile au mereu acea tăcere din care

Forma li se rotunjeşte în aer

Iar umbra lor ne sărută mâinile cu care le ştergem de amintiri

Ori le aruncăm

Ĩn magaziile trosnind uşor sub o iederă

Din care pasc muţi caii de lună,

Lucrurile ne poartă numele ca pe un talisman

Ce le dăruie uneori viaţa

Cu care luptă în acele războaie inerte

Doar pentru  că vor

Să ne ştie fericiţi

Căci astfel uităm prea…

Trec zilele de-a valma, fără rost,

și mă întreb: ce vor lăsa în spate?

Din amintirea celor care-au fost,

noian imens de visuri spulberate.

Ce poate fi mai trist decât așa? –

să crezi în visul tău, să ai speranță,…

Lumină și noapte în mine, în tot ce-i al tău.
Viață: și fericiți, și triști în astă secundă
Lupta originară și fără sfârșit în piatră și hău,
Când rătăciți în mreaja din lumea rotundă
Ne tot jucăm în secol de-a jertfă și călău,
Când pântece de oameni cu suflete fecundă,
Nu am știut că îngerii se nasc la Chișinău..

Zburdă vântul dinspre țărmuri, întețind al frunzei zvon;

Crengile înfiorate ca un șarpe se-împletesc;

Smulge din paloarea lunii cucuvele - monoton -

Șuierândul miez al nopții, cu obrazu-i tâlhăresc.

Sfincșilor, stăpâni ai…

Înalturile au vestit lumina

Și clopotele au trezit fruntarii,

S-au rupt zăgazurile din contrarii

Iar hăurile-și saltă ghilotina.

Se zbate-n lanțuri încă primăvara,

Dar verdele a împânzit grădina

Și mii de flori îsi dezvelesc…

umbre pe pânza vremii

ca să-ți schițez portretul pe pânză

priveam urmele ploii lăsate pe fereastră

și nu înțelegeam

cum poate umbra prințului de la Elsinore

să coboare din rama de lemn a ferestrei, anunțând:

„se va porni furtuna curând!”

vezi și tu, deasupra noastră, desprinse din crâng

ciorile veneau spre noi în picaj, ca ploaia

când în parc, umbrele noastre

își plimbau norocul pe…

Ne răsucim pe muchii de-ntrebări,

stau gândurile-n margini de redută

sub ploi de spaimă aducând fiori

dintr-un văzduh cu formă nevăzută.

Ne amăgim trecând încă un prag

al veacului care a-nceput să crească…

Amor nou-născut, monahal tăinuit,

Înlănțuie inimi jinduind a lumină

Ce-n ritmul frenetic slujesc dăinuit

Tango muritor spre vecia divină

Dănțuind ticluit, rătăcesc în vibrant,

Uniți din priviri până-n miezul de lut.

Ei ard împletiți orice gând fulgurant

Dezmierdând sentimentul în absolut.

Din cosmos i-învăluie blagoslovire.

Alb lapte spre roșul din oameni aprins

Așa…

E ziua-n care am căzut din cuib,

m-agăț cu tot ce am, de ramuri,

cu mâlul aspru, fecundat, mă-mbuib,

deși uitat-am tot, pierdute neamuri.

Fac piruete, dans nebun încep,

de-abia îngân o reverență tuturor,

dar în auz un tremur vag percep,

să strig, să plâng, să capăt ajutor.

Și trec prin veacuri precum o naiadă,

cu vântu-n păr și-n suflet un cuțit

aș zice că mă duc la promenadă,

de n-ar fi…

SONET XV 

În fiecare viață învață să nu mori

Iubește și visează, trăiește și cutează

Și clipa următoare pornește-o iar din zori

Și muza dintr-o floare sădește-o într-o rază.

Lumina răsădită păstreaz-o în viori

Și sunetul nostalgic să stea mereu de pază

Cu gândurile toate dorindu-ți deseori

Sărutul veșniciei… Desprinde-l dintr-o vază...

Să…

Se-aude un foșnet de zimbru căzut

    Pe iarba târzie a lunii și parcă

Mor spice-mprejuru-i și timpul e mut;

    Penumbra tristeții pe coaste îi joacă.

Ascultă-acel huiet al limbii de vânt…

Cântec pentru Inia Dinia *

Cântă precum râul, plânge ca o mamă,

tună ca un fulger, dombra mea de soc -

inima şi viaţa, numai ea-mi sfăramă,

Inia Dinia, fir de busuioc!

Nu-ţi ridic vreun templu, nici vreo mânăstire

dar ca nimeni alta, ştii să mă supui

m-ai lipit ca timbrul, doar cu o privire

Inia Dinia, floare de gutui!

Şi regret că vremea, ca năluca zboară,

cum s-arunc, în mare,…

Eu cu cine să votez

se-ntreabă românul

de nimica n-are miez

strângi cu ușa fânul

Se-ntreabă românul

nu-i niciun răspuns

unde-i azi jupânul

care-i Doamne uns…

Trecutul se tot duce spre neștiute astre,

adesea nici cu gândul nu îl putem găsi,

pierduta lui trăire din sufletele noastre

ne tulbură tăcerea puterii de-a mai fi.

Dar poate vreodată va reveni pe-o rază

să lumineze calea parcursă,…

Intr-o bună dimineaţă, roua le-a spălat pe faţă.

Ea, neghina-şi umflă frunza, roşul feţei îi sticleşte

şi ia-n râs subtil Cicoarea că nu-i floarea prea semeaţă,

că n-are puterea ei... dar Cicoarea îi şopteşte:

“Nu sunt floare, sunt Cicoare, cerul se reflectă-n mine,…

E tot mai greu   

E tot mai greu să treier clipa în singuraticul cătun                                                           

în care primăvara vine cu glas de gulerat lăstun,

în care timpul se răstoarnă cu fiecare răsărit                                                         

mergând doar de la mine-ncolo, spre…

Motto: Sub cerul blând al înserării totul devine rugăciune.



Se-nclină soarele spre zarea toată,

Pe câmpuri joacă raze obosite,

Se pierd cărări în umbre alungite

Și ziua curge lin, nevinovată.



Trec ciute albe-n ropot rătăcite

Și luna cade-n ramuri ca o pată;

Se naște noaptea pașnică, curată

Sub cerul plin cu stele nesfârșite.



Adoarme firea blândă și tăcută,

Iar vântul suflă gânduri peste munte;

Adie-un timp ce pare că…

                                                                        „să sting în pumni tăcerea de-a te lăsa să crezi

                                                                         țineam să vină ploaia ca să mai strâng din gânduri

                                                                         c-aveam răspuns la toate, chiar unul printre rânduri

                                                                         ca un topor ce toacă…

M-am văzut pe unda lacului asemeni unei bărci cu pânze

Plutind, simțind vântul, unduirea, bucuria și nemișcarea.

Apoi, întinzându-mi aripile asemeni unui condor

Mi-am simțit puterea, elanul zborului meu, înălțarea.

Într-un târziu am văzut un Icar cu aripile larg desfăcute,

Oglindindu-se perfect în unda lacului, privindu-se planând.

Acum, un fluture cu aripi mari, diafane, colorate, se…

Sonet CLXII