Zori însângerați

[Manuela Munteanu]

Își poartă codrul răsăritu-n frunze,
Împrăștie lumină peste luturi,
Cuprinde-n palme-o lume la-nceputuri,
Văratic vânt revarsă dintre buze
Și potopește florile cu fluturi,
Iar zările cu dulci miresme-n pânze.

Tăceri se frâng. Își cer cu sârg tributul
Nedreptei legi flămânde de pădure.
Se-amestecă ecouri de secure
Cu urletul ce-a cunoscut durutul
Și a putut, cu groază, să îndure
Luciri de șiș, ce-au fulgerat sfârșitul.

O pradă gâfâie în colți de fiară
Cea de pe urmă dintre cutezanțe,
O pasăre îmbrățișează gloanțe,
Un pui trezit de umbra morții zbiară,
Cu soarta năucită-ntre balanțe.
În gheare lungi de duh, un suflet zboară.

Năluci au picurat pe pietre sânge,
Aripi de șoim se prăbușesc zorite,
Tăind în lung tăceri încremenite
Și parcă ziua, dintre nouri, plânge.
Un înger cu veșmintele cernite
Foșniri de vânt la subsuară strânge.

În ramuri își ascunde lin cântarea
Un dor ce-ngenunchează-n fața vieții
Sortite bucuriei și tristeții
Și-i prinde în balade-îngemănarea.
S-a disipat răcoarea dimineții,
A năvălit prin stejăriș uitarea.

[Manuela Munteanu]

Mulțumesc pentru apreciere, doamnă Mioara Manoilă! Un cântec trist ar fi, dar mă bucur că ați rezonat cu această natură care își cere drepturile. Vă mai aștept. Drag de vizită!

[Mioara Manoilă]

Manuela Munteanu, de excepție sunt aceste versuri! Îmi vine să le cânt.

[Manuela Munteanu]

Alex, îți mulțumesc pentru reacție! :) Este tot ce mi-am dorit. Reacția organică este cu mult mai revelatoare decât cea rațională. Zi frumoasă!

[Manuela Munteanu]

Amanda, ești tu prea generoasă. De-ar fi catharsis, sau exorcizare, ar fi tot experiențe sublimate către limite elevate ale spiritului. Din păcate, este doar un joc, o dorință de a construi altfel, pentru că termenii diferiți în a privi realitatea sunt aducători de autocunoaștere și autoperfecționare. Îți mulțumesc pentru respirația alături de poezia mea! :)

[Manuela Munteanu]

Nu demult nici eu n-aș fi crezut că voi putea aborda astfel de teme, dar observ că mă atrage această experiență îndrăzneață de a-mi folosi cuvintele pentru orice fel de realitate, chiar și pentru cea crâncenă. Intervine plictiseala tematică și simt acut nevoia de schimbare a registrului. Mulțumesc,  doamnă Vasilisia!

[Manuela Munteanu]

Dan, mă feresc să fiu rațională în exces (deși construcția mea ca om cam aceasta este), pentru a nu pierde contactul cu misterul. Poezia este șlefuită doar cât să aibă o logică unitară și să exprime prin figuri de stil, plus că mai am și o nerăbdare de a oferi eterului ceea ce scriu și de aceea nu zăbovesc mult pentru ,,șlefuire". Cât despre pumnal, nu prea văd cum să-l ,,împlânt" acolo, mai ales că țin mult la imaginea lucirii și fulgerării. Mie îmi place cum sună șiș. :) Mulțumiri pentru trecere și povețe! Zi frumoasă!

[bolache alexandru]

Ce zori însângerați și ce imagini apocaliptice... brrr! Tremurător! 

[Amanda Spulber]

Ok, acum după ce mi-am revenit, stai să caut adjective. Dar nu mai caut. Spun direct: perfect! Nu știu dacă este catarsis sau exorcizare. Nici nu contează. Mie mi-a tăiat respirația.

[Vasilisia Lazăr]

Brrrrr! Ce față urâtă a pădurii! Dar trebuie să admitem ca fiind parte a acesteia. Și peste toate se așterne implacabil uitarea. Și peste bune, dar și peste rele. Eu nu cred că aș fi putut scrie acest poem niciodată.

Corect: îngenunchează

Am citit cu strângere de inimă, chiar dacă am găsit o stilistică aleasă și o construcție impecabilă.

[petrut dan]

Un poem dens, măiestrit, observ că pe zi ce trece cu fiecare poem o mai bună coordonare între idei , mijloace artistice și ritm, poemul despre care discutăm pare în stil piramidal , ai grijă doar când scrii să nu șlefuiești prea mult și să-i iei din ceea ce transmite, știu și sunt de acord, prima mână e cea mai puternică, dar să fii atentă, aici nu se simte nicio diluție, curge neîntrerupt și frumos, simt că îți dorești mai mult , dar poemele au viața și personalitatea lor, noi doar le dăm formă pe hârtie, deci uneori este bine să nu ne opunem. Scrie-le de parcă ai simți că se scriu singure, o singură nu observație, mi-ar fi plăcut în strofa a doua în loc de șiș să foloselști cuvântul pumnal, nu știu de ce mi-a sărit în ochi, am încercat eu , dar e poemul tău, în plus nici nu cred că este f ușor!)) Cu drag!