de ziua noastră

[petrut dan]

nu ne-am fi vorbit

dacă noaptea nu s-ar fi chemat

noapte

ziua nu s-ar fi chemat zi

iar iubirea nu ar fi lăsat nimicul

să se întâmple

 

în cele din urmă ne-am întâlnit

tu cu lumea în spate

eu de pe malul celălalt să ajung

mai repede

 

am preferat să trăiesc de parcă războiul

mi-ar fi întors frații

acasă

moartea nu ar fi apărut într-o zi de duminică

când nimeni nu muncește iar bărbații ies la băut

 

în locul unde dumnezeu ne îngropa ca pe adam și eva

nimeni nu vorbea despre dragoste

și

până să ne eliberăm mâinile

toți au aruncat câte-un pumn de țărână

 

[bolache alexandru]

Chiar să crezi Man! Pentru că și când vei greși îți voi spune...

[petrut dan]

Bună dimineața,

Chris. mulțumesc pentru trecere și apreciere, te mai aștept, drag!

Alex, ma man, mulțumesc pentru cuvintele deosebite, tu ești prietenul meu și de la tine cred, cu sinceritate, ma man!

[bolache alexandru]

Poezia ta,  dragă Dan mi-a readus în minte versurile lui Nichita: De aceea, pentru mine muntele - munte se zice. De aceea, pentru mine iarba - iarbă se spune. De aceea, pentru mine izvorul izvorăşte. De aceea, pentru mine viaţa se trăieşte. Simbolistica și versurile tale au aceeași putere ca a lui Nichita și pentru mine poezia ta are un modernism incontestabil fiind una din cele mai valoroase. Împletirea cu elementele biblice aduce de asemenea un plus de fiecare dată. Respect pentru valoarea poeziei tale, Man!

[Chris]

frumos, imagini puternice, ca de obicei

[petrut dan]

Bună dimineața

domnule Mihai Katin, mulțumesc pentu selecție și comentariu, cu stimă!

Nuța, am citit și am înțeles ideea/ideile tale,la prima sugestie mi se pare totuși cam explicit și cred că se subînțelege că este vb ori de celălalt mal al lumii, ori din cealaltă lume,  sau ar trebui ) după părerea mea, la și-ul din ultima strofă, injițial nu-l pusesem dar la citirie mi s-a părut că se cere și ca accentuare, dar îți mulțumesc frumos pentru trecere, sugestii și interes, cu drag!

domnule Grig Salvan, mulțumesc pentru trecere și semn, zi frumoasă!

Mihaela, ai dreptate, apreciez prezența ta delicată, cu drag!

Lisia, intuiesc în comentariile tale un spirit atent la detalii și un amestec personal de poezie și critică pentru care îți mulțumesc și mă bucur că le lași cu generozitate și har, cu drag, my lady!)

[Mihaela Popa]

o simbolistică deosebită în poemul tău

aruncarea cu pământ, în groapă, peste sicriu, semnifică, în religia creștină recunoașterea faptului că suntem din pământ și în pământ ne întoarcem

[Grig Salvan]

Inspirată secvență:

„în cele din urmă ne-am întâlnit

tu cu lumea în spate

eu de pe malul celălalt să ajung

mai repede”

Tu venind cu lumea din spatele tău, eu venind grăbit la întâlnire din partea cealaltă, de pe țărmul opus, de dincolo de lume...

[Vasilisia Lazăr]

Iubirea este o stare inefabilă, de grație, sau de disponibilitate, intrinsecă ființei, un mod sublim de a fi și o condiție sine qua non a poeziei. Cu tine, știu sigur că voi avea parte întotdeauna de o experiență unică, odată cu fiecare citire/recitire a unui poem de-al tău, că voi descoperi mereu noi simboluri și sensuri ascunse, indiferent de câte ori voi citi un text scris de tine. Stilul tău nu e unul ușor, nu e la îndemâna oricui. Este profund și complex. Toate trimiterile pe care le faci sunt dovada unei culturi generale vaste, dar și a unui talent literar ieșit din comun. Construcția versurilor e una aparte, unică aș putea spune din tot ce am citit eu până acum, în sensul că fiecare vers, deși pare de sine stătător, se continuă în următorul într-o înlănțuire, o logică și o frumusețe sublimă. A renunța la acel „mai repede” ar strica toate acestea. De ce spun asta? Pentru că orice vers al tău se citește cel puțin în două moduri, în cazul de față:

1. eu de pe malul celălalt să ajung

mai repede

2. mai repede

am preferat să trăiesc de parcă războiul

mi-ar fi întors frații

acasă

Și așa e cu toate versurile tale. Un stil unic și sublim! Orice intervenție nu ar face decât să strice acest sublim.

Victor Hugo spunea că „a iubi înseamnă a avea un fir pentru toate piedicile, o torță pentru toate drumurile, un pahar pentru toate fluviile.”

Iubirea din poemul tău a avut toate acestea:

în locul unde dumnezeu ne îngropa ca pe adam și eva

nimeni nu vorbea despre dragoste

și

până să ne eliberăm mâinile

toți au aruncat câte-un pumn de țărână

[Nuta Craciun]

 Bună Dan! Cred că fără ”și”-ul din ultima strofă, nu? 

 Suprapui realității un orizont imaginar, propriu, prin care  dezvălui o poveste atemporală. 

Îmi permit să analizez un pic și să sugerez câte ceva, conștientă fiind că tu ai stilul tău, și odată găsit mai greu e să rezonezi la sugestii pe care le simți străine, nu ți se lipesc... știu pentru că mi se întâmplă și mie.

Deci, în strofa a doua parcă aș renunța la ultimul vers: 

în cele din urmă ne-am întâlnit

tu cu lumea în spate

eu de pe malul celălalt al lumii -  doar o sugestie.

Te salut de pe alt mal îndepărtat al lumii !!  : )

[Mihai Katin]

în locul unde dumnezeu ne îngropa ca pe adam și eva

nimeni nu vorbea despre dragoste

și

până să ne eliberăm mâinile

toți au aruncat câte-un pumn de țărână    amen! sa dam  poetului  ce  este al  poetului  si  noi cei  trecatori   sa-i  ascultam  cuvintele   in  locul   linistii ce ne  macina  ratiunile!