Poeme şi tăceri

[Mioara Manoilă]

Poeme şi tăceri

Singurătatea doarme pierdută printre stele
În noapte şi în mine se face iar târziu.
Spațiul îşi toarce timpul şi-n gândurile mele,
Se plimbă anotimpuri cu care te rescriu.

Prin suflet trec în grabă mici păsări călătoare
În zborul lor e toamnă şi se ascut tăceri,
Se răscolesc poeme în frunza muritoare
Şi-mi plouă în cuvinte prin verile de ieri.

Noaptea îşi plimbă luna ca pe o lumânare,
Şi-mi picură în sânge din steaua ce-a căzut,
Un colț de primăvară născut din întâmplare,
În toamna asta lungă, unde te-aştept de mult.

[Mioara Manoilă]

Domnului Petruț Dan, mulțumiri pentru observație! Mi-am însuşit, cu recunoştință.

[petrut dan]

Vă zic și eu bine ați venit pe Însemne Culturale, un poem ce trădează sensibilitate și emoția de a scrie, o rugăminte aș avea dacă puteți schimba  la versurile „Se răscolesc poeme prin frunza muritoare
                                                                                                Şi-mi plouă în cuvinte prin verile de ieri.”

cu ceva în genul „și-mi plouă din cuvinte în verile de ieri” ori „și-mi plouă în cuvinte din verile de ieri”.

Cred că sună mai bine, se păstrează atmosfera și, în plus, evitați repetiția prepoziției „prin”. Cu drag!)

[Mioara Manoilă]

Doamna Vasilisia, vă mulțumesc pentru observație!

[bolache alexandru]

Încă o poezie frumoasă de toamnă. Observațiile doamnei Vasilisia sunt corecte și de luat in seamă!

[Vasilisia Lazăr]

Bun venit! 

În text, nu mai scriem încă o dată titlul și nici autorul. Titlul apare dacă e pus unde trebuie (și l-ați pus), iar numele autorului apare de la sine. Pentru modificări, aveți mai sus Opțiuni, editare comentariu, publicare...

Spațiul îşi toarce timpul şi-n gândurile mele,

Noaptea îşi plimbă luna ca pe o lumânare,

În toamna asta lungă, unde te-aştept de mult.

Unde am subliniat, există niște aritmii, mai mari sau mai mici. Se poate reveni.

Se plimbă anotimpuri cu care te rescriu. (poate reformulați, să evitați cu ca)

Poezia, în general, mi-a plăcut. 

Cel mai mult mi-a plăcut această strofă:

Prin suflet trec în grabă mici păsări călătoare
În zborul lor e toamnă şi se ascut tăceri,
Se răscolesc poeme prin frunza muritoare
Şi-mi plouă în cuvinte prin verile de ieri.

[Mioara Manoilă]

Domnului Mihai Katin, mii de mulțumiri pentru apreciere!

[Mioara Manoilă]

Vă mulțumesc!

[Grig Salvan]

Deosebit de frumoasă epopee autumnală, melancolică și duioasă asemeni unui cântec doinit. Ritmul iambic bine strunit sună seducător. Finalul cuprinde, surprinzător, și „Un colț de primăvară născut din întâmplare/ În toamna asta lungă, unde te-aștept de mult”

[Mihai Katin]

Prin suflet trec în grabă mici păsări călătoare
În zborul lor e toamnă şi se ascut tăceri,
Se răscolesc poeme prin frunza muritoare
Şi-mi plouă în cuvinte prin verile de ieri.   nostalgie,melancolie ,totul  spus  in  curgerea   acelor  taceri  ce  pot  da  spiritului   dorinta de a  recunoaste:

În toamna asta lungă, unde te-aştept de mult.

cu  pretuire!

[Manuela Munteanu]

Bine ați venit cu poezia! Un ton elegiac, sensibil și curat în această postare de început.

Vă recomand Își toarce timpul spațiul și-n gândurile mele și Își plimbă noaptea luna ca pe o lumânare.

Inspirație!