iov

[petrut dan]

mă scărpinam cu un ciob

mâncam din blid

cu oamenii străzii la un moment dat

îngerul

căuta vinovați

am tras pătura peste cel de lângă mine

ca peste inima mea

 

până la urmă un poet ne-a salvat

 

lucruri care nu credeam să se-ntâmple au făcut

precum gândul fără putere

am cerut lemne și fier

ca pe timpul primelor instrumente de suflat

când încă nu plouase pe pământ

 

dimineața un fel de rouă dulce-amăruie

ne păta hainele

Dumnezeu a-ndrăznit

l-ai văzut pe slujitorul meu Iov

 

liliacul înflorise la poartă

copiii se certau să fure din el

îți dai seama că niciunei femei nu-i convine

să piardă asemenea dragoste

 

 

[petrut dan]

Bună seara,

-domnule Valeriu Anghel, apreciez constața și semnele lăsate de fiecare dată, profunde, stimulatoare.

  Cu stimă!

-Lisia, mulțumesc pentru prezență și comentariul poetic, să ai o seară frumoasă, my lady!)

[Vasilisia Lazăr]

Poemul tău mi-a adus în minte celebra frază: „Cum să continui să faci poezie după Auschwitz?”. Dacă ai fost mai mult Iov decât împotriva lui Iov, daa, poți scrie poezie și după Auschwitz. Și încă una cu mult mai bună. Uneori (și nu de puține ori), pentru a ajunge în Paradis, trebuie să străbaţi Infernul.

Un poem tulburător despre iubire, într-o abordare absolut remarcabilă. Cu admirație și drag!

[Valeriu Anghel]

Niciodată nu e prea târziu. Și niciodată nu trebuie să pierzi speranța și credința în mai bine. Iar aici e vorba despre dragoste. Excelent paralelismul cu Iov. Răbdarea și îndârjirea pot fi răsplătite pe măsură.

Dumnezeu a-ndrăznit

Felicitări!

[petrut dan]

- Manuela, ai scris frumos și în deplin acord, mulțumesc, zi frumoasă și ție!

- domnule Mihai Katin, apreciez disponibilitatea și răbdarea comentariului dvs atent la detalii, cu respect!

- Alex, ma man, o surpriză plăcută citatul tău, nu mă așteptam să faci referire!) My friend!))

- Daniela, mă bucură vizita și semnul lăsat, o zi frumoasă și ție!)

[Daniela Albu]

Un poem plin de înțelesuri  al compasiunii umane și al inocenței vinovate din dragoste cu care copiii smulg liliacul. Mi-a plăcut aici rolul de salvator al poetului. 

[bolache alexandru]

„Gol am ieşit din pântecele mamei mele şi gol mă voi întoarce în pământ! Domnul a dat, Domnul a luat; fie numele Domnului binecuvântat!” Poezia are trimitere de fapt la aceste cuvinte spuse de Iov! Apoi se încheie cu liliacul din care copiii se ceartă care sa fure... o alegorie frumoasă și interesantă Man! Plecăciuni!

[Mihai Katin]

mă scărpinam cu un ciob

mâncam din blid

cu oamenii străzii la un moment dat

îngerul

căuta vinovați

am tras pătura peste cel de lângă mine

ca peste inima mea... este o redescoperire a umanului extraordinara in aceste extraordinare imagini. este  acel necesar al starii de a fi la limita fiintei cand Iov devine modul de a afla sensul lui a fi sau a crede

am cerut lemne și fier

ca pe timpul primelor instrumente de suflat

când încă nu plouase pe pământ... probabil in noi deserturi primordiale inca vietuiesc...

dimineața un fel de rouă dulce-amăruie

ne păta hainele

Dumnezeu a-ndrăznit

l-ai văzut pe slujitorul meu Iov... nu  suntem intr-un Eden, nu, suntem langa autostrada 66 si, metaforic, Iov  ne devine aproapele pana cand realizam ca:

liliacul înflorise la poartă

copiii se certau să fure din el

îți dai seama că niciunei femei nu-i convine

să piardă asemenea dragoste... este o lucrare subtila si de aceea pretioasa!!!

[Manuela Munteanu]

O bucată de suflet acel ciob, cred... Ai un registru gingaș azi, plin de compasiune și franchețe. Mi-a plăcut diversiunea ta cu liliacul rupt de către copii, o emoționantă trimitere la dragoste, de fapt. Zi frumoasă,  Dan!