Epitaf

[IOAN stoian]

Trec florile prin soarele de april

Și-n nesfârșita lor singurătate se închid

Așa cum trece plânsul de copil

Cu jertfa Anei închis în fiecare zid

În fructe stropi de soare cad

Trecerea vremii mă înfioară

Semințe se rostogolesc spre nou răsad

Trec alte flori în altă primăvară

[petrut dan]

Este un poem structurat având în vederea revenirea ideii din primul vers în ultimul, mie îmi place cum curge, fără să facă dificilă înțelegerea și este foarte bine așa, dacă ați reveni un pic asupra formei ar ieși un poem frumos, cu idee, metaforă, ușor de vizualizat, are tot ce-i trebuie pentru performanță, un pic cizelat, cu drag!

[Chris]

frumos...

[Grig Salvan]

Cu unele imperfecțiuni și șchiopătări de ritm, ideea poetică e remarcabilă și sunt imagini reușite în aproape fiecare vers din cele două catrene.

[Vasilisia Lazăr]

Ideea e frumoasă, chiar dacă s-a glosat mult pe ea, dar forma în care ați îmbrăcat-o lasă de dorit. Dacă tot ați ales să scrieți în dulcele stil clasic, ar fi bine să revedeți și regulile puțin.

[Mihaela Popa]

îmi place "epitaful" cum l-a șlefuit Gabriel, astfel capătă mai multă forță și acuratețe

[IOAN stoian]

Mulțumesc,  șlefuirile  sunt adevărate diamante, Cum să mă supăr?

[gabriel cristea]

Îmi permit mici șlefuiri, dacă nu vă supărați:

Trec florile prin soarele de-april

Și-n nesfârșita lor singurătate se închid

Așa cum trece plânsul de copil

Cu jertfa Anei sângerând în fiecare zid

În fructe picurii de soare cad

Galopul vremii mă-nfioară

Semințe văluresc spre nou răsad

Trec alte flori în altă primăvară

[Mihai Katin]

În fructe stropi de soare cad

Trecerea vremii mă înfioară   pot  fi   cuvintele  unui  epitaf   dsar  cred  ca  mai  intai  sa le  daruim  unui  cantec   ce  ne  poarta  viata  asa cum este ea!

cu  pretuire!

[bolache alexandru]

Uneori poeții scriu și așa ceva... Raportarea eului la veșnicia vieții naște fiori chiar dacă se conștientizează că viața renaște sub o altă formă...