Cântec vechi din flori și frunze

[Monica Pester]

Mi s-a dus parfumul frunzelor de nuc

Timpul se oprește, nu mai are loc.

Lumea-i o grămadă ce  pleacă buluc

Să-și caute pacea-n flori de busuioc.

Mi-a spus mie mama, când mă legăna

Să-ti faci din mălin o cunună mare

Și de-o fi sa bată Luna-n poarta ta,

Sub cunună albă sufletul nu moare.

Asta-mi zise muma. Și din rozmarin

Adunat cu grijă si-o narcisa albă 

Mi-am cusut altiță înmuiata-n vin

Și maramă dulce pe sfințită salba.

Din gradina-ntreagă am făcut trusou

Am legat sălbatic flori de sunătoare

Fața să-mi arate ca într-un tablou

Și obrajii rumeni, mângâiați de soare 

Stau în tron de sălcii pe un mal abrupt

Am uitat de lume si-am uitat de mine,

Și mă las în voia valului pierdut

Dragostea își cere drepturi leonine.

[Monica Pester]

Mulțam fain, Mihaela !

Și mie îmi place tot ce srii !

[Mihaela Popa]

tare frumoasă poezia ta, Monica!

verifică, te rog, diacriticele

încântată de frumusețea pe care am găsit-o aici, las semn de apreciere

[Monica Pester]

Mulțumesc, Dan, că scrierile mele , câteva, sunt în uriașa ta paletă de idei și teme  pe care le prețuiești.

Așteptam verdictul .

[Monica Pester]

Dle Katin, cu întârziere, va mulțumesc frumos pentru cuvintele atat de apreciative, devenite deja obișnuite , cu care vă referiți la scrierile mele.

 !

[petrut dan]

O natură frumos cântată și reprezentată prin versuri calde, luminoase și pline de un aer aparte, ce induce o stare de bine, așa ca în așteptarea unei sărbători,  mi-a plăcut, cu drag!

[Mihai Katin]

Mi-a spus mie mama, când mă legăna

Să-ti faci din mălin o cunună mare

Și de-o fi sa bată Luna-n poarta ta,

Sub cunună albă sufletul nu moare.o  curata simtire a fiintarii  noastre  in  ritualuri    ce  ne  sunt  adanc   legate  de  constructia  genetica  a acestui  popor,minunat poem !

[Monica Pester]

E un mare cadou, Lisia, aprecierea ta!! 

Sfaturile tale cad pe un pământ flamand si iată, prind rod.

Îți mulțumesc din suflet, fată bună !

[Vasilisia Lazăr]

Se pare că ai învățat lecția perfect, Monica. Nici nu-ți dai seama cât mă bucur. Doar la versul 6 s-ar mai cere o silabă, dar nu e foarte deranjant. Ar putea fi:

Mi-a spus mie mama, când mă legăna

Din mălin, fetițo, fă-ți cunună mare

Și de-o fi sa bată Luna-n poarta ta,

Sub cunună albă sufletul nu moare.

Foooaaaarte frumoasă poezia!!! Mai vezi pe la diacritice și pe la punctuație.