Știi tu?

[Manuela Munteanu]

Știi tu să mă zvârli, ca arcul, până-n largul lumii tale,
Să mă-nalți de subsuară, să-mi guști oful de pe buze,
Într-atât cât să m-adape cele mai frumoase muze,
Ce adastă pe-a ta gură despletite, albe, goale?

Știi tu să mă rupi în două, între îngeri și păcate,
Între frigul și căldura ce îmi fierb nămeți în sânge,
Prea fierbinți să-mi curme setea și prea reci să-i pot atinge
Cu un gând c-ai vrea vreodată din întreg, o jumătate?

Știi tu să mă treci prin tine, să te-mbeți cu-a mea osândă,
De-a privi cum crește pofta, de-a pofti doar cu privirea,
Cum se năruie secunda, cum se-nalță nemurirea,
Când îți gust mereu din taine și rămân pe veci flămândă?

[Manuela Munteanu]

Vă mulțumesc pentru popas, doamnă Elisabeta Drăgici!

[Manuela Munteanu]

Te îmbrățișez cu gândul, Mihaela!

[Manuela Munteanu]

O comparație care mă copleșește, aici, în ,,Casa Muzelor". Vă mulțumesc mult, domnule Mihai Katin! Mă înclin!

[Mihaela Popa]

exprimi cu ușurință și măiestrie complexitatea iubirii

mă înclin!

[Mihai Katin]

Știi tu să mă treci prin tine, să te-mbeți cu-a mea osândă,
De-a privi cum crește pofta, de-a pofti doar cu privirea,   

sunteti  o maestra  a senzualului , o   Sappho   ce  ne  incanta   cu  delicatetea  versului!

[Manuela Munteanu]

Vă mulțumesc pentru prezență și cuvinte, domnule Grig Salvan! Plăcerea a fost și de partea mea. :)

[Manuela Munteanu]

Dan, îți mulțumesc pentru plimbarea prin decorul versurilor mele, cu plăcuta și lucida ta amprentă!

[Manuela Munteanu]

Mulțumesc, doamnă Vasilisia!

[Manuela Munteanu]

Domnule Ioan Stoian, am învățat că întrebuințarea cuvântului poate fi de foarte multe feluri, care distanțează sau apropie, însă aceea care provoacă plăcere, cu siguranță trebuie să evite decadentul, vulgarul. Mă bucură vizita dumneavoastră! Mulțumiri pentru apreciere și recomandarea muzicală! Voi asculta melodia (știu că artista a plecat mult prea devreme dintre noi).

[Manuela Munteanu]

Doamnă Monica Pester, mă bucură revenirea dumneavoastră asupra poeziei mele (și cu un comentariu)! Ușurința apare, cred, după ce mintea s-a obișnuit cu munca printre ,,vorbe", pentru ca partea aceea sensibilă din noi, sufletul, să atragă, ca un magnet, substanța lor creatoare. Vă mulțumesc mult pentru vorbele calde! :)