Mă duc și mă întorc pe o pagină goală.

Pândesc orice fir de gând

ce-mi intră în scenă.

Caii mei sălbatici s-au dus în slava cerului

să-și umple burțile cu jar stelar.

Am rămas iar singură,

pe un pământ, acum neroditor,

într-o plasă de cuvinte goale,

fără noimă, pe care le rostesc mecanic.

Bună ziua, doamnă!

Bună ziua, domnule!

Ce mai faceți? 

Eu nu fac nimic, aștept.

Miracolul Euterpei…

E luna-apusă-n ultimul pătrar

pe colțul de eter monocromatic,

Din efigia lui de mare star,

Îi tot surâde-un Venus enigmatic.

Nu e Pământul un rebel proscris,

Nu i se va mișca nici o maree,

Însă în stilul geological admis,

va fi atunci o importanta cheie.

Se vor trezi din Somnul Rațiunii

monștrii ce trec, izbindu-se-n atac

și nu vor pregeta s-asmută câinii

pe valurile-mulțimilor ce…

Deși sunt un maestru al faliilor dure,

arunc încet o urnă în care am tot ars

sentințe, amânări din colțurile-obscure

ale bietului suflet momit la un popas.

Au tot trecut lăsându-și amprenta spre citire,

în drumul străbătut prin ploi de nechemări

și mi-au redus ființa până la amorțire

tot numărând sub pernă atâtea nerăbdări.

Când totuși le-am trecut  prin malaxorul minții

hulpav le mesteca, cu foame…

Singurătatea este

tristețea cercului căruia

nu i s-a calculat suprafața.

Singurătatea este

cearcănul zilei ce se stinge,

cochilia părăsită

în nisipul 

sfârșitului de vară.

Singurătatea, 

amiază toridă, în care

trăiești împotriva voinței tale,

dar și esența  crucii 

din pieptul nostru.

Singurătatea este 

ziua de naștere a…

Trec din poveste în poveste cu saltul

puiului de cerb nou născut.

Sar peste pietre, peste ape, cascadele mă adoră.

Cântec de leagăn îmi vibrează timpanul,

în cadența bătăii de toacă în lemn vechi.

Vreau să mă iert și să-ntorc obrazul,

să-mi gust căderile și să le șterg din amintiri.

Mă lepăd fir cu fir de vini imaginare,

știu, cele reale pândesc locul lăsat liber.

În lupta asta, cu planurile ei suprapuse,

totul se…

Din strunele ierbii mâncate de rouă,

Îmi fac coliere, cercei de o zi

Îmi fac și brățări pe mâinile două,

Și stau și cu luna la sfat, doar să vii.

În lung de pământ, te-ai dus astă vară,

Pământul înghite, nu știe nici el,

Că visele dor și nu-i prima oară,

Când sufletul singur devine rebel.

Mențin echilibrul și caut copacul,

Acela puternic, ce nu-i efemer

Și viața mea trece, cu ziua și…

Neînfrânte coloane mai stau singular,

În lumină stinsă, ușor resemnată,

Mă preling alene pe un drum stelar

Și îmi număr anii, viața-mi refuzată.

Strânge-mă la piept, Timpule hoinar,

Fugim împreună în păduri de brad,

Adu-mi oxigenul, vreau să respir rar

Lungi cuvinte oarbe-n plasa mea de jad.

Vin stihii din ceruri și aduc cenușă,

Cum se umple iarba arsă de pojar,

Acoperă-mi viața, închide-mi o…

Mânjii bolții se scutură

în clarul dimineților de vineri.

Așează sub copitele lor tinere, Raiul,

așa cum a fost el de la început.

Mânjii, cu misiunea lor sacră . . . 

Grupează oști de stele

în jurul altarului divin,

le picură mir pe pleoape

să le limpezească vederea,

le insuflă magia viului etern

să-și urmeze infinitul.

Numai așa are omenirea șanse 

să se trezească 

și s-o ia de la…

Îmi ies din trup acum, a câta oară ?

S-ajung la cel care m-a definit,

La îngerul meu alb cu chipul însorit,

Ce a vibrat în mine întâia oară 

Plutesc legată de cordonul de argint

Mă las în voia unei stări divine,

Spre-o destinație ce n-o dezmint

Prin spirit doar, să te ating pe tine.

Zbor început în straturi de cuvinte,

Încălecate între înțeles și ritm

Spun - dor- însă e prea cuminte

 - Iubire…

Își cere sângele dreptul,

bate la poarta inimii.

Își cere inima dreptul,

bate la poarta Conștiinței.

Își cere Conștiința dreptul,

bate la poarta sufletului.

Sufletul, la a cui…

Sunt pasărea de foc a Ecuatorului.

Felia aceea care taie pământul

fix în două.

Îl taie și-l amestecă uneori,

când se supără polii.

Zborul meu se identifică

cu inima Terrei,

de multe ori bat sincron.

Când vijelios și trebuie să fug

din calea cutremurelor,

când lent, ca o ploaie sfințită

ce înmoaie rădăcinile.

Îmi amintesc ghețurile

pornite în avalanșă,

când ecoul smuls din…

Cu scâncetul copilului din burtă

m-a înnobilat viața 

în mersul ei nepăsător,  ziceam.

Cu forfota simțirilor adânci,

am răspuns eu,

luând totul în serios.

De ce să stric zilele…

Se-nchid în tăcere supape de timp

E modul în care purcedem în noi,

Stindardul purtat  de mult în Olimp

Se-nclină spre zorile cele mai noi.

Nu facem parte din lumea de ieri,

Dar am fost, în trecut,…

Pe scena care-ntr-una se rotește,

În  piața mică, veșnic înțesată,

Unde sosește bâlciul și se-oprește,

Păstrându-se  în an, aceeași dată.

Vin dansatoarele cu castaniete,

Într-un varieteu  de cinema,

Si trec în ritmul patimilor lente

Cadențele ieșite din hembra. 

Sunt spaniole‐n rasă-amestecată

Unde se‐ncarcă vase-n Catalonia,

Sau aduc vin din Andaluzia bogată 

Multe uleiuri, sucuri dulci…

În răcoarea dulce-a toamnei

Ce se-așează lent în oase,

Chiar de sub căldura hainei,

Serile sunt mai frumoase.

Stau în prispa-mi, nouă toată 

Și gândul fuge-napoi.

Văd cum se deschide-o poartă

Ce ne cheamă pe-amândoi.

Vis întreg sau colți de stele

Se prăvale peste zare ...

Mă vor toate către ele.

Eu sunt sau mi se năzare? 

Iată-n marginea de cer,

Ca o mare castelană,

Stau…

Și iată-l, Marele Maestru,fin atingând viorile

Intocmai ca un cal buiestru ce larg crestează

zările.

Era când lumea se făcuse și totul se-ntrupa ușor

Când toate florile răpuse, se desprindeau din locul lor

Și…

Bat clopote adânci, ce te-nfioară,

E semnul ce trezește arhiducii,

De la Apus mergând în sensul crucii

Spre Estul ce miroase-a primăvară.

Dincolo de orizont se pregătește

În pași mirifici, veșnica-nchinare,

Se-aduc tămâie, ambră și odoare

Cu iz de mosc, ce-n suflet liniștește 

E o unire-naltă într-u toate,

Vin și Părinții mari ce ne conduc ,

Pe umeri cu multiplele carate,

Și-n frunte cu un…

Dă-mi umbra înapoi, nu m-alunga,

Ascunde-mă  în crucea inimii,

Adună-mi sufletul,  nu mă striga,

Sunt în deșert, când cântă beduinii.

Hrănește-mă cu pânze de paiang,

Cu dorul străveziului din soare,

Cu tone de culori ce mă atrag

Spre viață, uită drumul a plecare.

Păstrază-mi o frântură de poveste

Cu prințul ce-a-ntâlnit Șeherezada

În borangicuri și cu vorbele celeste,

I-a încolțit în…

E răscolit labirintul în care mai simt

În care doar zac și încă mă mint.

Mă mint că timpul în loc se oprește

Că tâmpla în somn nu se lovește.

Nici cerul nu vrea să coboare pe-acea

Tâmplă zvâcnita ce-a tot strâns în ea

Hidoase fantasme cum s-au cuibărit

În colțul în care bolidu-a lovit.

Merg spre apus, răsărit nu mai am,

Să curăț neantul din vechiul program,

Trăirea în gol nu mai pare trăire

E…

Dorul te-alină și dorul ucide.

Dorul te mângâie-n clipe acide.

Întinzi mâna, să îi simți esența,

nu întâlnești decât transparența

Vorbele, clipele, toate rămân

călcând nămeții și praful din drum.

-mi-ai  spus odată că judec corect - 

Era un alt ton, rezonant și select.

Cu gesturi mici de iubire de frate,

povești reușite, mereu colorate,

raiul compus prin puterea frăției,

ocrotind…