E toamnă iar

[Monica Pester]

Și se duse vara alergând pe coastă

Iute ca jungherul scos de la chimir 

Nu vrea să-i devină toamnei o năpastă

Rătăcită-n șaluri albe de cașmir 

Iar în drumul aspru, uns de prima ploaie

Ia cu sine totul reușind discret

Genele pe față să ni le înmoaie 

Să ne deslușească ultimul secret.

Din ceruri se-adună norii de tăciune

Semnn că toamna-și ține lecția d zbor

Și-ncepe un ropot ca într-o minune.

În atâta apă nu pot nici să mor.

Dimineți de toamnă coboară de sus,

Se-mbină-n torente aprige de spumă,

Retezànd lumina și născând apus

Toamna asta chiar, nu mai e de glumă.

[Chris]

Iar în drumul aspru, uns de prima ploaie - aceasta imagine mi-a placut in mod deosebit. citit cu placere!

[bolache alexandru]

Poeziile tale îmi plac din ce în ce mai mult. O poezie de toamnă, o poezie reușită!

[Grig Salvan]

Frumos pastel de toamnă, în ton cu timpul și anotimpul. Ritm prozodic fluent, cadențat și bine adaptat melancoliei autumnale, imagini inedite: „iute ca jungherul scos de la chimir”, „rătăcită-n șaluri albe de cașmir”, plus unele expresii cu un umos candid, „în atâta apă nu pot nici să mor”, „toamna asta chiar nu mai e de glumă”. Mici greșeli de typo în versul „Semn(n) că toamna-și ține lecția d(e) zbor.

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Dimineți de toamnă.  Am citit cu interes.